Proiectul Ganduri, rostiri, scrieri cu Denisa Popescu – Poeti ai secolului 21 – Eugenia Badila Karp

 

” Fără a face parte din vreo grupare literară, fie ea avangardistă, (post)modernistă, fracturistă etc, Eugenia Bădilă Karp scrie o poezie a contrastelor. De aici şi asemănarea într-un fel cu poezia japoneză de unde aş spune că îşi trage seva. Lucrurile simple care uneori nouă nu ne spun mai nimic, poetei îi deschid orizonturi de meditaţie, de trăiri, de stări ce prin combinaţii, era să zic alchimice, poate că aşa şi este, fac ca cititorul să rezoneze la jocul cuvintelor. Un joc la care invitat fiind, te prinzi să-l joci până la ultima senzaţie la care te supune autoarea. „Al treilea ochi” este un volum de maturitate care ne propune un autor nesupus canoanelor, un autor care are ceva de spus în acest context mai puţin prielnic al poeziei noastre de azi. “- Sorin Durdun (Din prefața la volumul  “Al treilea ochi”,  2014 )

 

 

 

Parnas 21 – versuri de ieri si de azi – Eugenia Badila Karp

“Eugenia Bădilă Karp este un pelerin prin memoria cuvintelor, ridică așezări de cult în mijlocul lor pentru cititorii care îi urmează drumul. Poeta lasă în aceste temple o scriere sacră, un univers desprins din zilele creației, un fel de Evanghelie laică a cosmosului uman. Eugenia Bădilă Karp este ea însăși un alfabet străvechi prin care vorbește primul duh al lucrurilor, și-a înțeles menirea aspră de călăuză metafizică, este un spirit profetic și singuratic, uneori rătăcește prin pustia cunoașterii în căutarea meditației desăvârșite, alteori ajunge direct la această alchimie spirituală. Nichita Stănescu spunea că nu există clasament în poezie, în creație, drept urmare, Eugenia Bădilă Karp se regăsește în toate punctele cardinale ale cuvintelor care exprimă poezia.”- Laurian Stănchescu (Din prefața la volumul  “Al optulea infinit”,  2019 )

 

https://parnas21.blogspot.com/2020/07/eugenia-badila-karp.html

Poezie de dragoste – Eugenia Badila Karp

“A vorbi despre Poezie înseamnă, cumva, a vorbi despre tine însuți: prin cuvântul plecat dintr-o inimă, ajungi la propria inimă.Prin cuvântul plecat dintr-un gând, la propriul gând.Prin stihul plecat dintr-un univers, la propriul univers.De aceea, întâlnirea cu volumul Eugeniei Bădilă Karp înseamnă o călătorie alături de poetă, împreună cu visul sublim al Tainei de dincolo de cuvânt.

Versurile Eugeniei Bădilă Karp ating aripile Îngerului din noi.

Acest cuvânt-introductiv se vrea  invitație la o lectură frumoasă și tandră, grațioasă și visătoare, așa cum fiecare dintre noi este, în lăuntrul ființei sale…”Viorica  Provian (Din prefața la volumul  “Poezie de dragoste”,  2020 )

 

 

 

Și glonțul

 

Iubirea te arde
Și
Iubirea te-ngheață,
La pândă stă
Vânător împătimit;
Și rareori
Victima scapă;
Și glonțul te arde
Și glonțul te-ngheață.

 

Acea secundă

 

M-ai sărutat
Și
Buzele mi-au înflorit.
Eram o femeie norocoasă
Căci
În acea secundă
M-ai iubit.

 

Doctorie

 

Dragostea ca o doctorie
Contra nebuniei
De orice fel.
Oare
Cât voi mai bea
Din licoarea ta?

Poezii despre timp – Eugenia Badila Karp

 

Animus și Anima

 

La un colț de amintire
Două umbre se deșiră:
Umbra mea
Și umbra ta;
Și ne mustră timpul,
Și ne mustră dorul-
Animus și Anima. (din volumul  ” Al treilea ochi “,  2014)

 

Rugul primăverii

 

Se reîntoarce ora la matcă
Și timpul îi cere zălog
Fluturii arși
În palmele tale;
Cine ți-a spus că nu vei iubi
Cărările din amintiri-
Pe rugul primăverii
Sufletul înmugurește. (din volumul  ” Al treilea ochi “,  2014)

 

Partea mea

 

Tic, tac, tic, tac
Să văd și să tac,
Lacrimă să zac,
Timpul să-l împac;
Și cu ce-am greșit
Când am împărțit
Partea mea la stele. (din volumul  ” Al treilea ochi “,  2014)

 

Mr Gwyn – Alessandro Baricco

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” romanul ” Mr Gwyn ” scris de scriitorul italian Alessandro Baricco (n. 1958).

 

” Mr Gwyn ” este un roman care ne dezvăluie o poveste atipică și misterioasă.

 

Personajul principal, Mr. Gwyn, este un scriitor londonez de succes cu o viață socială acaparată de mass-media și publicitate.

 

După îndelungi frământări sufletești se hotărăște să renunțe la cariera de scriitor.

 

În acest sens, publică un articol în care scrie o listă  cu cincizeci și două de lucruri pe care nu mai dorește să le facă de acum înainte, ultimul fiind să nu mai scrie cărți.

 

Personajul trece printr-o criză de identitate, preaplinul lăsat de lumea cărților și a cititorilor îl obosește și îl îndepărtează de dorințele sale.

 

Își propune să se reinventeze, să-și găsească un alt drum și alte satisfacții.

 

Își stăpânește cu greu suferințele interioare și ia decizia să devină copist.Dar nu un copist oarecare ci un copist care să scrie portrete prin prisma contemplării unor nuduri, primul ales fiind  cel al Rebeccăi, secretara agentului său literar.

 

Mr. Gwyn începe să construiască o altă lume ieșită din tiparele obișnuite.

 

Planul nebunesc i se înfiripă pas cu pas și îi construiește visul și aventura.

 

Închiriază un atelier într-un cartier al Londrei și, încet, încet, nefirescul acțiunilor pe care le întreprinde începe să devină firesc.

 

Scrie 10 portrete la lumina a 18 becuri care ardeau 32 de zile și se stingeau treptat, la întîmplare și iremediabil, și pe muzica unor sunete de clarinet, ventilator și țevi hidraulice.

 

Și fiecare portret realizat a reprezentat, pentru modelul care i-a pozat, un fel de terapie  și de regăsire a identității. Era “un fel de de a-l aduce acasă”.

 

După terminarea celor 10 portrete și un scandal în presă, Mr Gwyn dispare într-un mod enigmatic rămânând un mister dacă a rămas sau nu  fidel carierei de scriitor.

 

Cartea a fost editată de Editura Humanitas Fiction, în anul 2014, și v-o recomand cu căldură.

 

Lectură plăcută !

Chira Chiralina – Panait Istrati

 

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” volumul de povestiri  ” Chira Chiralina ” scris de Panait Istrati (1884-1935), romancier și jurnalist.

 

” Chira Chiralina ” ne farmecă precum toate poveștile orientale, ne ademenește cu parfum de ciubuc, narghilea și zaharicale.

 

Povestea personajelor este tragică și învăluită în mister.

 

Personajul principal, Dragomir sau Stavru, folosește un limbaj direct și ne captivează cu destăinuirile și trăirile sale.

 

El este în esență un suflet nevinovat, supus unui destin tumultuos și tragic.

 

De-a lungul vieții a intâlnit oameni fățarnici care i-au provocat neplăceri și deziluzii.

 

Înainte să intre în valurile vieții, copil fiind, ducea un trai plin de plăceri și huzur alături de mama și sora sa, Chira, femei frumoase și senzuale.

 

Casa lor era ca un cuib al iubirii și al plăcerilor lumești.

 

Dar această fericire era însă cu măsură întrucât trăiau sub amenințarea tatălui și a fratelui mai mare, oameni duri și neiertători cu aceste vicii și infidelități.

 

Povestea se țese pe destrămarea familiei: mama schingiuită în bataie de soț își pierde un ochi iar fratele și sora fug din țară și ajung pe tărâm turcesc.

 

Destinele lor se indreaptă pe drumuri diferite: Chira ajunge într-un harem și Dragomir, trecând prin aventuri tragice, își ia numele de Stavru si devine vânzător de ceai și limonadă.

 

Toată viața lui își caută sora, caută frumusețea efemeră a vieții , se revoltă și încearcă să răspundă le întrebările puse de destin.

 

” Dar perversiune? Dar violență? Vicii? Asta se întâmplă zilnic în jurul nostru și nimeni nu se revoltă. A intrat în legi, în obiceiuri,  e regula vieții perverse; totul în viața mea a fost perversiune, violență și viciu. Am crescut sub răsuflarea acestor calamități. Totusi, nu aveam pentru ele nici o înclinare. ”

 

Lectură plăcută !

 

Corigent la limba romana – Ion Minulescu

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” romanul cu tentă biografică ” Corigent la limba română ” scris de Ion Minulescu (1881-1944), poet și prozator.

 

” Corigent la limba română ” este un roman tulburător despre anii de școală și desprinderea de copilărie.

 

Fiecare amintire evocată în roman este prezentată cu un umor fin și cu un fior de sentimentalism.

 

Scriitorul, Bucu, cum este numit în familie și de către colegi, ne destăinuie trăiri pe care le amplifică și le descrie bombastic.

 

Din amintirile lui despre școală descoperim un elev timid, studios și furat de magia de a scrie versuri.

 

Firea lui sensibilă și introvertită farmecă și atrage cunoștințele feminine din anturajul său și il conduce la un complex de situații delicate și compromițătoare.

 

Una dintre aceste situații este corigența la limba română, care survine în urma unei întâlniri amoroase, cu o tânără doamnă Kety, în care îl are ca rival pe profesorul său de limba română.

 

Aceasta corigență îi schimbă destinul și îl poartă din orașul natal Pitești la un pension din București în vederea finalizării studiilor liceale.

 

Situațiile amoroase îl urmăresc și în perioada studiilor la pension și par să se țină lanț și la Paris unde pleacă să studieze Dreptul.

 

Dar Parisul îl ademenește și îl abate de la învățătură, îl prinde în mrejele aventurilor ușoare și al unui trai boem.

 

Trăiește și aici o controversată poveste de dragoste cu o mai veche cunoștință, Lizica, fata prefectului din Pitești, care ajunsese o mare și enigmatică curtezană.

 

Dar relatia este de scurtă durată întrucât Lizica moare. Moartea ei îl indurerează și se hotărăște să părăsească Parisul si să călătorească două luni prin Italia întovărășit de o tânâră sculptoriță americană, dar fără a-și găsi un țel bine definit.

 

Revine în țară, la București, unde încearcă să scape de stigmatul poveștii cu vechea corigență și a misterioaselor sale iubiri.

 

Cartea a fost editată de Editura Cramer, în anul 2013, și v-o recomand cu căldură.

 

Lectură plăcută !