Mr Gwyn – Alessandro Baricco

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” romanul ” Mr Gwyn ” scris de scriitorul italian Alessandro Baricco (n. 1958).

 

” Mr Gwyn ” este un roman care ne dezvăluie o poveste atipică și misterioasă.

 

Personajul principal, Mr. Gwyn, este un scriitor londonez de succes cu o viață socială acaparată de mass-media și publicitate.

 

După îndelungi frământări sufletești se hotărăște să renunțe la cariera de scriitor.

 

În acest sens, publică un articol în care scrie o listă  cu cincizeci și două de lucruri pe care nu mai dorește să le facă de acum înainte, ultimul fiind să nu mai scrie cărți.

 

Personajul trece printr-o criză de identitate, preaplinul lăsat de lumea cărților și a cititorilor îl obosește și îl îndepărtează de dorințele sale.

 

Își propune să se reinventeze, să-și găsească un alt drum și alte satisfacții.

 

Își stăpânește cu greu suferințele interioare și ia decizia să devină copist.Dar nu un copist oarecare ci un copist care să scrie portrete prin prisma contemplării unor nuduri, primul ales fiind  cel al Rebeccăi, secretara agentului său literar.

 

Mr. Gwyn începe să construiască o altă lume ieșită din tiparele obișnuite.

 

Planul nebunesc i se înfiripă pas cu pas și îi construiește visul și aventura.

 

Închiriază un atelier într-un cartier al Londrei și, încet, încet, nefirescul acțiunilor pe care le întreprinde începe să devină firesc.

 

Scrie 10 portrete la lumina a 18 becuri care ardeau 32 de zile și se stingeau treptat, la întîmplare și iremediabil, și pe muzica unor sunete de clarinet, ventilator și țevi hidraulice.

 

Și fiecare portret realizat a reprezentat, pentru modelul care i-a pozat, un fel de terapie  și de regăsire a identității. Era “un fel de de a-l aduce acasă”.

 

După terminarea celor 10 portrete și un scandal în presă, Mr Gwyn dispare într-un mod enigmatic rămânând un mister dacă a rămas sau nu  fidel carierei de scriitor.

 

Cartea a fost editată de Editura Humanitas Fiction, în anul 2014, și v-o recomand cu căldură.

 

Lectură plăcută !

Chira Chiralina – Panait Istrati

 

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” volumul de povestiri  ” Chira Chiralina ” scris de Panait Istrati (1884-1935), romancier și jurnalist.

 

” Chira Chiralina ” ne farmecă precum toate poveștile orientale, ne ademenește cu parfum de ciubuc, narghilea și zaharicale.

 

Povestea personajelor este tragică și învăluită în mister.

 

Personajul principal, Dragomir sau Stavru, folosește un limbaj direct și ne captivează cu destăinuirile și trăirile sale.

 

El este în esență un suflet nevinovat, supus unui destin tumultuos și tragic.

 

De-a lungul vieții a intâlnit oameni fățarnici care i-au provocat neplăceri și deziluzii.

 

Înainte să intre în valurile vieții, copil fiind, ducea un trai plin de plăceri și huzur alături de mama și sora sa, Chira, femei frumoase și senzuale.

 

Casa lor era ca un cuib al iubirii și al plăcerilor lumești.

 

Dar această fericire era însă cu măsură întrucât trăiau sub amenințarea tatălui și a fratelui mai mare, oameni duri și neiertători cu aceste vicii și infidelități.

 

Povestea se țese pe destrămarea familiei: mama schingiuită în bataie de soț își pierde un ochi iar fratele și sora fug din țară și ajung pe tărâm turcesc.

 

Destinele lor se indreaptă pe drumuri diferite: Chira ajunge într-un harem și Dragomir, trecând prin aventuri tragice, își ia numele de Stavru si devine vânzător de ceai și limonadă.

 

Toată viața lui își caută sora, caută frumusețea efemeră a vieții , se revoltă și încearcă să răspundă le întrebările puse de destin.

 

” Dar perversiune? Dar violență? Vicii? Asta se întâmplă zilnic în jurul nostru și nimeni nu se revoltă. A intrat în legi, în obiceiuri,  e regula vieții perverse; totul în viața mea a fost perversiune, violență și viciu. Am crescut sub răsuflarea acestor calamități. Totusi, nu aveam pentru ele nici o înclinare. ”

 

Lectură plăcută !

 

Corigent la limba romana – Ion Minulescu

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” romanul cu tentă biografică ” Corigent la limba română ” scris de Ion Minulescu (1881-1944), poet și prozator.

 

” Corigent la limba română ” este un roman tulburător despre anii de școală și desprinderea de copilărie.

 

Fiecare amintire evocată în roman este prezentată cu un umor fin și cu un fior de sentimentalism.

 

Scriitorul, Bucu, cum este numit în familie și de către colegi, ne destăinuie trăiri pe care le amplifică și le descrie bombastic.

 

Din amintirile lui despre școală descoperim un elev timid, studios și furat de magia de a scrie versuri.

 

Firea lui sensibilă și introvertită farmecă și atrage cunoștințele feminine din anturajul său și il conduce la un complex de situații delicate și compromițătoare.

 

Una dintre aceste situații este corigența la limba română, care survine în urma unei întâlniri amoroase, cu o tânără doamnă Kety, în care îl are ca rival pe profesorul său de limba română.

 

Aceasta corigență îi schimbă destinul și îl poartă din orașul natal Pitești la un pension din București în vederea finalizării studiilor liceale.

 

Situațiile amoroase îl urmăresc și în perioada studiilor la pension și par să se țină lanț și la Paris unde pleacă să studieze Dreptul.

 

Dar Parisul îl ademenește și îl abate de la învățătură, îl prinde în mrejele aventurilor ușoare și al unui trai boem.

 

Trăiește și aici o controversată poveste de dragoste cu o mai veche cunoștință, Lizica, fata prefectului din Pitești, care ajunsese o mare și enigmatică curtezană.

 

Dar relatia este de scurtă durată întrucât Lizica moare. Moartea ei îl indurerează și se hotărăște să părăsească Parisul si să călătorească două luni prin Italia întovărășit de o tânâră sculptoriță americană, dar fără a-și găsi un țel bine definit.

 

Revine în țară, la București, unde încearcă să scape de stigmatul poveștii cu vechea corigență și a misterioaselor sale iubiri.

 

Cartea a fost editată de Editura Cramer, în anul 2013, și v-o recomand cu căldură.

 

Lectură plăcută !

 

 

 

Adam si Eva – Liviu Rebreanu

 

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” romanul ” Adam și Eva ” scris de Liviu Rebreanu (1885-1944), prozator și dramaturg.

 

” Adam și Eva ” este un roman de factură romantică structurat pe tema reâncarnării.

 

Acțiunea romanului se desfășoară în registrul metempsihozei și asistăm la transmigrația sufletului și la reâncarnarea acestuia după moarte.

 

Personajul principal, Toma Novac, ne este prezentat în episoadele a șapte vieți, acesta fiind : păstor în India, guvernator în Egipt, scrib în Babilon, cavaler roman în Roma, călugăr în Germania medievală, medic în Franța Revoluției Franceze și profesor în Bucureștiul interbelic.

 

Acest erou, ” Adam “, trece prin purgatoriul celor șapte vieți căutând iubirea absolută care se întrupează în  ” Eva ” (Navalika, Isit, Hamma, Servilla, Maria, Yvonne și Ileana).

 

Cei doi eroi, Toma și Ileana, își caută iubirea și o regăsesc în diferite perioade de timp, atrași de destin.

 

Totul pare de neânțeles dar vraja iubirii îi învăluie și le împletește viața.

 

Și, de fiecare dată, la fiecare întrupare, iubirea lor este mai clocotitoare și destinele lor mai enigmatice.

 

” Adam și Eva ” este un roman tulburător despre căutarea iubirii absolute și despre tragismul sufletelor predestinate iubirilor neâmplinite.

 

Cartea a fost editată de Editura Bestseller, în anul 2020, și v-o recomand cu căldură.

 

Lectură plăcută !

 

 

Poezii despre copilarie – Eugenia Badila Karp

 

 

Copilărie

 

Copilărie

Frunza mea de vis

Și soare

Te păstrez în suflet

Ca pe-o nestemată

Și chiar

Dacă ai plecat

Nu îți spun

Adio. (din volumul  ” Când mor fluturii, 2004)

 

 

Mireasa lui

 

Înfăș Cuvântul ca pe-un prunc

Și îl alint, îi cânt;

Și peste noapte pruncul crește

Ca Făt Frumos

Dintr-o poveste;

Cu spada și cu buzduganul

Se-avântă-n luptă cu Ideea

Și-ntreg regatul ei îl cucerește

Mireasa lui e Cartea. (din volumul  ” Al optulea infinit, 2019)

 

 

Copil eram

 

Duios ningea și

Visele roiau

Petale de cais

Ca-ntr-o poveste fără

De sfârșit;

Copil eram

De lume neatins

Și ochii mei

Iertau șoaptele care

Liniștea mi-o alungau… (din volumul  ” Al treilea ochi, 2014)

 

 

Copilul soarelui

 

M-am trezit într-o dimineață

Fericit

Chipu-mi zâmbea

Din oglindă,

Frunta nu îmi mai mustra

Gândurile;

Eram

Copilul Soarelui. (din volumul  ” Pietrele și gândul, 2007)

 

Poezii despre viata – Eugenia Badila Karp

 

Joc

 

Zile albe
Și
Zile negre
Pe tabla de șah
Îmi joc
Viața. (din volumul  ” Când mor fluturii “,  2004)

 

 

Preț

 
Prin ciobul de sticlă
Privesc
În vitrină
Viața expusă
La preț
De duzină. (din volumul  ” Când mor fluturii “,  2004)

 

 

Copil dispărut

 

Îmi prind capul
În mâini-
Copil dispărut;
Cu un ac
Și o ață
Îmi peticesc
Găurile
Din viață. (din volumul  ” Când mor fluturii “,  2004)

 

 

Viața

 

Tăcerea
Este

 

Incertă
Undeva
Binele
Este 
Singur
Cine suntem

 

Viață… (din volumul  ” Când mor fluturii “,  2004)

 

 

 

Doresc ca micili mele randulete… – Tudor Musatescu

 

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” scriitura inedită ” Doresc ca micili mele rândulețe… ” scrisă de Tudor Mușatescu (1903-1970), poet, prozator, dramaturg și umorist.

 

Tudor Mușatescu a cochetat cu scrisul încă din anii de școală, cum însuși spunea: ” Cu asentimentul părinților mei legali, încă de la 12 ani   m-a înfiat, cu acte în regulă, literatura, cu care m-am purtat ca un fiu devotat și care – la rândul ei – nu s-a purtat cu mine ca o mamă   vitregă. ”

 

La maturitate, Tudor Mușatescu s-a dedicat în totalitate teatrului în calitate de dramaturg, traducător, director de scenă și proprietar de teatru.

 

Piesele de teatru ” Titanic-Vals “, ” escu ” și ” Visul unei nopți de iarnă ” au avut succes în țară și în străinătate. Piesa de teatru ” Titanic-Vals ” a fost ecranizată în 1964 în regia lui Paul Călinescu și l-a avut în rolul principal pe Grigore Vasiliu-Birlic.

 

Acțiunea se petrece în orașul Câmpulung. Birlic joacă rolul unui cetățean obișnuit, funcționar al primăriei Câmpulung, care este împins de familie în arena politică.

 

Vă invit să vizionați filmul și să îl savurați din plin !

 

Citind cartea ” Doresc ca micili mele rândulețe… ”  veți descoperi un umor debordant, personaje caricaturale care folosesc un limbaj picant, neaoș.

 

Scriitura ajunge la inima cititorului precum un vin vechi, stârnește curiozitatea și o incită. Este un ” ceva ” original, nespus de niciun alt scriitor. Când citesti ești ca într-un carusel care te poartă rapid prin cât mai multe scene și trăiri și, când scriitura se termină, te inundă brusc o mare veselie.

 

În această carte întâlnim  și celebrele ” Mușatisme ” :

” Fii șiret, dar nu de ghete ! ”

” Nu e destul să fii bun. Trebuie să fii și bun de ceva . ”

” Când femeia tace să știi că umblă cu vorbe. ”

” Mi-ar mai trebui o viață ca să am timp s-o povestesc pe prima. ”

 

Cartea a fost editată de Editura Bucuresti, în anul 2003, și v-o recomand cu căldură.

 

Lectură plăcută !

 

 

 

 

Alexandru Lapusneanul-Constantin Negruzzi

 

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” nuvela romantică de inspirație istorică ” Alexandru Lăpușneanul ” scrisă de Constantin Negruzzi (1808-1868), scriitor și om politic.

 

Numele nuvelei este dat de personajul pricipal, Alexandru Lăpușneanul, unul dintre domnitorii Moldovei.

 

Acțiunea are loc în timpul celei de-a doua domnii  a sa (1564-1569).

 

Autorul zugrăvește trecutul istoric al acestei perioade, uneltirile de la Curtea Domnească, recrează tradiții, obiceiuri și tipologii ale diferitelor clase sociale.

 

Alexandru Lăpușneanul,  detronat prima dată de la domnie din cauza trădării boierilor, își propune ca la a doua domnie să instaureze teama și frica și devine despot și tiran.

 

Este un fin psiholog și țese cu măiestrie intrigi care îi favorizează țelul propus și anume omorârea fără milă a boierilor care asupresc poporul și complotesc asupra sa.

 

Citind această nuvelă descoperim limbajul arhaic al unei epoci mărețe în care pedeapsa era capitală.

 

Chiar daca Alexandru Lăpușneanul a fost învinuit ca fiind un domnitor crud, nu putem să nu admirăm și să prețuim dragostea lui pentru popor și neam, spiritul de dreptate pentru țăranul umilit și neândreptățit de boieri.

 

Cartea a fost editată de Editura Corint, în anul 2014, și v-o recomand cu căldură.

 

 

 

Lectură plăcută !

Adela-Garabet Ibraileanu

 

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” romanul ” Adela ” scris de Garabet Ibrăileanu (1871-1936), romancier, eseist, pedagog, critic și istoric literar.

 

” Adela ” este un roman – jurnal de factură romantică în care naratorul, Emil Codrescu, ne împărtășește iubirea pentru Adela, o tânără mai mică decât el cu 20 de ani și divorțată recent.

 

Iubirea se conturează pe amprenta unei prietenii pe care doctorul o ridică la rang de ” rara avis “. Pentru el această iubire este sacră.

 

Emil Codrescu o cunoaște pe Adela de când aceasta era o fetiță de câțiva anisori și este cucerit de farmecul și inocența copilariei; devine prietenul micuței copile și se transpune în lumea ei.

 

În timp, micuta Adela se transformă într-o mică femeie cochetă, enigmatică și tandră, plină de subtilități.

 

Iubirea pentru ea se vrea înăbușită dar Emil Codrescu este fermecat de fiecare gest, vorbă rostită sau nerostită, de mireasma pașilor ei.

 

Această iubire platonică este notată în jurnal atât de pictural încât cititorul parcă îi urmărește pe ascuns, vibrează alături de cei doi și participă afectiv la povestea lor.

 

Romanul recrează oameni, locuri și obiceiuri din secolul XX, secol în care descoperim puterea seducției, feminitatea și arta de a filtra, precum și mirajul relației dintre îndrăgostiți.

 

Povestea ne farmecă și ne dorim ca această iubire să se concretizeze într-un final fericit.

 

Suferim alături de Adela, de iubirea sa neâmpărtășită și, până la ultima pagină, ne întrebăm de ce spiritul rațional și concepțiile despre moralitate ale lui Emil Codrescu au sacrificat și abandonat o mare iubire.

 

Cartea a fost editată de Editura Corint, în anul 2015, și v-o recomand cu căldură.

 

 

 

Lectură plăcută !

Sarmanul Dionis – Mihai Eminescu

 

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” nuvela ” Sărmanul Dionis ” scrisă de Mihai Eminescu (1850-1889), poet, prozator și jurnalist, ” poetul nepereche a cărui operă învinge timpul ” după cum afirma criticul literar George Călinescu.

 

” Sărmanul Dionis ” este o nuvelă fantastică și pshihologică care portretizează soarta omului de geniu, sensibil la vicisitudinile vieții și căutător însetat al tainelor timpului și spațiului.

 

Eroul nuvelei este Dionis, un firav adolescent, ” un băiet sărac “, ” un copist avizat a se cultiva pe apucate, singur…” care citește mult ” lucruri mistice, subtilități metafizice ” care îl predispun la visare și cugetare.

 

Prezentul lui Dionis se împletește cu trecutul călugărului Dan.” Călugărul Dan se visase mirean  cu numele Dionis… pare că se făcuse în alte vremi, între alți oameni ! ”

 

Misterul identității lui Dionis sau Dan îl deține o carte magică, cartea lui Zoroastru ” acea carte a lui Zoroastru, care cuprinde toate tainele științei lui. ”

 

Dionis sau Dan sunt animați de aceleași iubiri, frământări și sete de cunoaștere. ” – În faptă lumea-i visul sufletului nostru.Nu există nici timp, nici spațiu – ele sunt numai în sufletul nostru .”

 

Ca și Dionis sau Dan, noi toți suntem actori pe scena vieții și căutăm să descifrăm enigmele din piesele noastre de teatru.

 

Și, cine știe, din când în când, divinitatea ne va permite să redevenim din nou actori pe acest pământ.

 

Cartea a fost editată de Editura Corint, în anul 2003, și v-o recomand cu căldură.

 

 

 

Lectură plăcută !