Alter ego

 

Astăzi vă voi spune mica mea poveste:

 

“ E ușor a scrie versuri, / Când nimic nu ai a spune …..” așa mă necăjea tata când am început să cochetez cu poezia, în anii de școală gimnazială.

 

Apoi, versurile mele au văzut lumina tiparului și cuvântul meu a devenit fluture și s-a îmbătat de zbor și de culoarea vieții.

 

Pentru mine poezia este “ alter ego ”, este lacrima care stinge setea celor însetați.

 

De curând m-am întâlnit cu eul –
Mă strigase
Într-un moment în care eu pictam
Pe bucăţi de aripi
Fuga de alb şi de negru.
Mă rugase timpul să renunţ la el
Sau poate eu îl rugasem să învăţ să pictez ;
Când m-am întâlnit cu eul
Nu ştiam mai nimic despre mine … 

 

Scriu ca să dăruiesc o parte din mine și bucuria mea este imensă atunci când “ aproapele “ îmi spune că s-a regăsit într-un poem.

 

Pe cerul meu au fost și nori negri de furtună dar, întotdeauna, am mers mai departe, la braț cu poezia.

 

Am căutat atâta timp
Pasărea Phoenix ;
Am călătorit mult ,
Am fost însetat şi flămând ;
Şi toţi îmi spuneau
Renunţă să cauţi ,
Să fugi ;
Pe umerii mei
Pasărea Phoenix
Zidea din cenuşă
Cuvânt.

 

Îmi plac provocările, iubesc viața :

 

Viaţa este ca la teatru :
Intrigi, comedii şi plâns,
Când amară şi sărată ,
Când un simplu râs …
Viaţa o joacă cei ce-o vor şi
Cei care n-o mai vor … 

 

Toate visele pot deveni realitate, cu condiția să îți doresti cu ardoare și să fii dispus să lupți; și când ai pierdut, să o iei de la capăt …

 

Mă iau la trântă
Cu valul şi furtuna
Şi pasărea măiastră
Mi-aduce apă vie ;
Puterea-mi se-nzeceşte
Şi ochiul meu doboară
Neliniştea din clipă ,
Uitarea, disperarea.

Puterea prezentului – Eckhart Tolle

 

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” un ghid de dezvoltare spirituală ” Puterea prezentului ” scris de  Eckart Tolle (n. 1948), un binecunoscut profesor spiritual al secolului nostru.

 

” Puterea prezentului ” este o carte revoluționară despre descoperirea sinelui în raport cu trecutul, prezentul și viitorul fiecărui individ.

 

Mesajul cărții este că fericirea și împlinirea nu înseamnă așteptare și că acestea nu cresc și nu se hrănesc din trecut.

 

Așa cum este definit de autor, ” corpul-durere ” trebuie observat și simțit în câmpul energetic dar fără a fraterniza cu el.

 

Prezentul este cel care ne prezintă realitatea și ne reprezintă, este amprenta trăirilor și a identității noastre.

 

Numai ancorați în prezent, în ” clipa de Acum ” ne putem elibera de frici și îndoieli, ne vindecăm de trecut prin conștientizarea lui, fără emoții distructive.

 

Puterea prezentului stă în modul în care noi percepem realitatea și renunțăm la balastul trecutului și la proiecțiile din viitor.

 

Unul dintre secretele pe care ni le dezvăluie autorul este să învățăm să folosim mintea într-un mod creativ astfel încât aceasta să fie slujitorul nostru și nu invers.

 

De asemenea, trebuie să învățăm să ascultam activ o altă persoană, cu mintea și corpul într-o stare de pace interioară astfel încât să putem să identificăm în armonie ființa care se află în spatele cuvintelor. 

 

” Puterea prezentului ” este un fel de oracol care pledează pentru sănătatea corpului și a minții prin eliminarea forțelor distructive ale ego-ului asupra corpului nostru.

 

Schimbarea percepției clipei depinde numai de noi. De noi depinde să trăim și să fim fericiți în prezent, să savurăm la maxim clipa prezentă și nu cea viitoare.

 

Trebuie să avem curajul să înlocuim TRECUTUL și MÂINELE cu ACUM prin iertare și acceptare așa cum spune și autorul: ” Prezența este cheia.Clipa de ACUM este cheia.”

 

Cartea a fost editată de Editura Curtea Veche Publishing, în anii 2003, 2008 și 2013, și v-o recomand cu căldură.

 

 

 

 

Lectură plăcută !

 

 

 

Ziua Internationala a cartii si a drepturilor de autor – Ziua bibliotecarului din Romania

 

Astăzi, 23 Aprilie, sărbătorim Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor  și Ziua bibliotecarului din România.

 

UNESCO a sărbătorit-o prima dată în anul 1995 cu scopul promovării lecturii și insuflării dragostei și respectului față de carte și scriitori.

 

În această zi sărbătorim și Ziua Bibliotecarului, păstrător al tuturor comorilor și tainelor vieții ascunse în cărți și îndrumător pe drumul cunoașterii.

 

Cartea este prietenul nostru cel mai bun, cu ea plângem și râdem și călătorim în timp și spațiu alături de înaintașii noștri.

 

Împreună cu cartea descoperim lumi și universuri și ne descoperim. 

 

Cartea ne dăruiește cu generozitate fructul cunoașterii, al iubirii și înțelepciunii, ne formează și ne îmbogățește sufletul și conștiința.

 

” Carte frumoasă, cinste cui te-a scris
   Încet gândită, gingaș cumpănită;
   Ești ca o floare, anume înflorită
   Mâinilor mele, care te-au deschis.

 

   Ești ca o vioară, singură ce cântă
   Iubirea toată pe un fir de păr,
   Și paginile tale, adevăr,
   S-au tipărit cu litera cea sfântă.

 

   Un om de sânge ia din pisc noroi
   Și zămislește marea lui fantomă
   De reverie, umbră și aromă,
   Și o pogoară vie printre noi.

 

   Dar jertfa lui zadarnică se pare
   Pe cât e ghiersul cărții de frumos.
   Carte iubită, fără de folos,
   Tu nu răspunzi la nicio întrebare. ”

    (Ex libris de Tudor Arghezi)

 

Cartea ne provoacă să ne răspundem nouă înșine la întrebări, să milităm pentru frumos și adevăr.

 

Hristos a Inviat ! – Saptamana Luminata

 

Hristos a Înviat !

 

Săptămâna Luminată este prima săptămână de după Învierea Domnului Iisus Hristos și este începutul  unei perioade de sărbătoare cu multă fericire, pace și liniște sufletească.

 

Această sărbătoare durează cincizeci de zile, de la Paște și până la Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile).

 

Învierea Domnului Iisus Hristos este cea mai mare sărbătoare a mai multor biserici: Biserica Ortodoxă, Biserica Romano-Catolică, Biserica Greco-Catolică și Biserica Reformată.

 

Paștele este sărbătorit în prima duminică de după prima Luna plină care succede echinocțiul de primăvară și diferă de la un cult la altul în funcție de calendarul gregorian sau calendarul iulian, adoptat de fiecare biserică în parte.

 

Biserica Ortodoxă se raportează la echinocțiul de primăvară după calendarul iulian (stil vechi) iar Biserica Catolică se raportează la echinocțiul de primăvară după calendarul gregorian (stil nou).

 

Învierea Domnului Iisus Hristos este cea mai mare sărbătoare a creștinătății și ne aduce în fiecare an speranța mântuirii și a vieții veșnice.

 

Biserica Ortodoxă glăsuiește în Ziua de Paști: ” Prăznuim astăzi omorârea morții și începutul unei alte vieți, veșnice “.

 

Adevărat a Înviat !

 

Intrarea Domnului in Ierusalim – Duminica Floriilor

 

Duminica Floriilor este o sărbătoare creștină care datează din secolul al IV-lea.Prima celebrare a avut loc la Ierusalim.

 

Din punct de vedere liturgic, din această zi începe ” Săptămâna Patimilor ” și în bisericile ortodoxe se oficiază în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioșii ” îl petrec ” pe Iisus pe Drumul Crucii.

 

Duminica Floriilor este una dintre cele 12 sărbători împărătești din cursul anului bisericesc care îi pregătește pe credincioși cu multă evlavie și pioșenie pentru bucuria pe care o aduce biruința lui Hristos asupra morții.

 

Creștinii ortodocși prăznuiesc Intrarea Domnului în Ierusalim participând la Sfânta Liturghie și apoi împodobind cu ramuri de salcie sfințită icoanele, ușile și ferestrele caselor.

 

Duminica Floriilor sau Sărbătoarea Floriilor, cea mai importantă sărbatoare care vestește Paștele, rememorează intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim, eveniment menționat de către toate cele patru Evanghelii (Marcu 11:1-11, Matei 21:1-1, Luca 19:28-44, Ioan 12:12-19).

 

Evanghelia este o parte a Bibliei (Sfânta Scriptură) și cuprinde viața și învățăturile lui Iisus Hristos.

 

În limba greacă ” evanghelia ” înseamnă veste bună.Fiecare dintre cele patru Evanghelii prezintă această veste bună a lui Dumnezeu și anume mântuirea tuturor oamenilor prin credința în Iisus Hristos.

 

Creștinii ortodocși participă la Sfânta Liturghie cu  bucurie și cu credința biruinței lui Iisus Hristos asupra morții.

 

Sărbătoarea Floriilor reprezintă biruința lui Iisus asupra morții lui Lazăr din Betania și prevestește biruința asupra propriei sale morți prin Învierea Sa în cea de a treia zi, așa cum ne spune Sfânta Scriptură.

 

Sfânta Scriptură cuprinde Vechiul și Noul Testament.

 

În Vechiul Testament este relatată crearea lumii și a neamului omenesc  și sunt evocate istoria, religia și obiceiurile poporului evreu până la așezarea în Canaan, pământul făgăduinței.

 

 În Noul Testament regăsim cele patru Evanghelii și mărturia Apostolilor despre Iisus.

 

Citirea Sfintei Scripturi ne este de mare ajutor, ne luminează cu har credința și drumul spre mântuire.

 

Cum sa (nu) ma vezi – Sharon Huss Roat

 

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte Frumoasă ” un roman dedicat adolescenților și nu numai : ” Cum să (nu) mă vezi ” scris de Sharon Huss Roat, scriitoare americană, care a lucrat timp de douăzeci de ani în relații publice.

 

” Cum să (nu) mă vezi ” este o carte efervescentă care se citește cu nerăbdare și cu voioșie chiar dacă eroina, Vicky Decker, o tânără adolescentă, este o persoana introvertită care evită comunicarea și interacțiunea socială cu colegii, profesorii și părinții.

 

Comportamentul ei antisocial nu are la bază vreo experiență traumatizantă ci, pur și simplu, nu reușește să se integreze în colectivitate.

 

Singura ei sursa de evadare este Internetul unde, cu ajutorul Photoshop-ului, postează pe Instagram sub pseudonimul ViCurioasa; își atribuie o falsă identitate de liceană teribilistă și fără complexe, așa cum își doreste de altfel în adâncul sufletului să se transforme.

 

Camera ei, acolo unde își substituie identitatea, este un refugiu comod, fără provocări din exterior, în care poate trăi la cote maxime experiențe inventate și postate pe Instagram.

 

Pozele ei pe Instagram sunt vizualizate de multi follow-eri. La început, ViCurioasa este cuprinsă de o senzație de satisfacție, chiar uită că în mijlocul oamenilor este neimaginat de stângace și fragilă la orice formă de apreciere sau de reproș.

 

Starea de extaz nu persistă mult întrucât își dă seama că sunt mulți oameni singuri și neânțeleși și, prin urmare, își propune să înfrunte teama de a fi ” văzută ” și începe treptat, treptat să renunțe la comportamentul ei bizar, să se descopere și să înceapă să trăiască cu ochii larg deschiși fără a se mai intimida de ochii și părerile celor din jur.

 

” Cum să (nu) mă vezi ” este una dintre lecțiile adolescentine care contribuie la dezvoltarea armonioasă a viitorului adult.

 

Cartea a fost editată de Editura Trei, în anul 2018, și v-o recomand cu căldură.

 

 

 

Lectură plăcută !

 

Proverbe si ghicitori – Vasile Adascalitei

 

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” antologia ” Proverbe și ghicitori ” alcătuită de Vasile Adăscăliței (1929-2007), folclorist și eseist român.

 

Proverbele și ghicitorile sunt specii ale literaturii populare și transmit învățăturile, experiența și înțelepciunea înaintașilor noștri.

 

O culegere de proverbe românești  datează din anul 1800, proverbe culese de marele cărturar Iordache Golescu (1768-1848).

 

Proverbul este o scriitură metaforică în care sunt condensate învățături din viața familială, politică, economică, socială, culturală, etc.

 

Proverbele le putem privi ca pe niște mici lecții, sfaturi care nu ne deranjează să le primim și din care învățăm cu zâmbetul pe buze.

 

Putem spune că proverbele au caracter universal, întrucât, de-a lungul timpului, au colindat și colindă din om în om, din popor în popor și s-au adaptat și se adaptează în funcție de contextul social, economic, politic, cultural, etc.

 

Ghicitoarea, scriitură cu tâlc și enigmatică este născută, ca și proverbul, din același tumult de experiență și istețime al poporului.

 

Din studiile folclorice aflăm că s-a născut cu mult înaintea proverbului și reprezintă, ca și proverbul, un etalon al nevoii de cunoaștere și de menținere trează a spiritului.

 

Rostul ghicitorii este de a ne instrui și de a ne învăța precum și de a ne mândri cu istețimea și inteligența poporului nostru.

 

Proverbele și ghicitorile sunt crochiuri literare care întregesc adevărurile istorice ale epocilor trecute și sunt un bun de preț al literaturii noastre.

 

Acest tezaur nu va seca niciodată și ne va călăuzi spiritul, cugetarea și învățarea atât la nivel individual cât și la nivel colectiv, căci :

” Alta e a auzi și alta e a vedea. ”

și

” Bunătatea pânzei nu stă în înfloritură, ci în țesătură. ”

și

” Învățătura nu se cumpără pe bani. ”

 

Întotdeauna proverbele și ghicitorile vor fi leac și alinare în vremuri prezente și viitoare și nici nu bănuim ce dar minunat este ” Scrierea “.

 

” Arătură albă,
Sămânță neagră;
Cine poate
Acela seamănă. ” (Scrierea)

 

Cartea a fost editată de Editura Ion Creangă, în anul 1973, și v-o recomand cu căldură.

 

Lectură plăcută !

Efectul fluturelui – Doina Jela

 

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” romanul ” Efectul fluturelui ” scris de Doina Jela (n. 1951), scriitoare de prestigiu a literaturii române postdecembriste, traducătoare, jurnalistă și editoare.

 

” Efectul fluturelui ” este un roman frescă socială care îmbină ca într-un joc de puzzle istoria colectivă și istoria unor personaje emblematice.

 

Este un roman al destăinuirilor (un colaj de istorisiri acoperind trei generații, din 1930 până în 2016) sub amprenta experimentelor politice totalitare : fascism, legionarism, antisemitism, comunism și anticomunism) și, totodată, un tulburător roman de iubire.

 

Personajul principal, Maria Stamatoiu, profesoară de istorie, se confesează naratoarei, fostă colegă de catedră. Într-o singură noapte își scanează eul țintuit într-un triunghi, de egoismul soțului, fost activist de partid, de o relație rece cu mama, fost deținut politic, și de o iubire pentru un bărbat, evreu obligat de securitate să părăsească România anilor 70.

 

Romanul ascunde și o taină în personajul Tatiana Pantazopol, mama Mariei, devenită cunoscută după revoluție ca succesoare a sociologului Dimitrie Gusti și martiră a represiunii comuniste.

 

Din lanțul de istorisiri încercăm să descifrăm taina: a fost sau nu Tatiana Pantazopol legionară sau poate spioană germană sau a ajutat la salvarea unor evrei în Basarabia?

 

Povestea e enigmatică și alunecoasă, se deschide și se închide sub trăirile și simțirile fiecărui personaj.

 

Titlul romanului și întreaga narațiune au la bază, și nu întâmplător, teoria haosului – efectul fluturelui.

 

Efectul fluturelui a fost studiat de matematicianul american Edward Norton Lorenz (1917-2008) care a demonstrat puterea unei acțiuni aparent minore dar cu un impact major.

 

Romanul ” Efectul fluturelui ” ne poartă pe aripile timpului și ne îndeamnă să descoperim dureri și speranțe înăbușite cu voie sau fără voie.

 

Cartea a fost editată de Editura Polirom, în anul 2018, și v-o recomand cu căldură.

 

 

 

Lectură plăcută !

 

 

Ziua Internationala a Poeziei

Astăzi, 21 martie, sărbătorim Ziua Internațională a Poeziei.

 

Ziua Internaționala a Poeziei a fost declarată de UNESCO în anul 1999.

 

Poezia ca și celelalte specii literare sunt Ambasadori Universali.

 

Poeții și scriitorii mențin aprinsă, de-a lungul veacurilor, flacăra culturii.

 

În mitologia greacă sunt slăvite nouă muze din care trei sunt și ale poeziei: Calliope, muza poeziei și a elocvenței, Erato, muza poeziei erotice și a elegiei, Euterpe, muza poeziei lirice și a muzicii.

 

Muzele poeziei erau ființe divine, sensibile și diafane care îl inspirau pe frumosul Apollo, zeu al muzicii și al artelor.

 

Fără muze, oamenii nu ar găsi inspirația creației și nu ar cunoaște frumusețea și puritatea artelor.

 

Poezia în limba greacă are sensul de ” facere ” sau ” creare ” și folosește un limbaj poetic aparte, abundă de figuri de stil, este picturală, muzicală și, indiferent de genul literar în care este scrisă, transferă cititorului trăiri intense.

 

Poezia este fructul celor mai alese simțiri, este mierea și nectarul cuvintelor.

 

Fără leac

 

Poezie cochetă,
Discretă, indiferentă;
Poezie de vară, de toamnă,
Arogantă, hoinară;
De iubire, regret,
Nespusă, nescrisă,
Ținută în piept…
Poezie leac
Pentru iubiri fără leac…

 

Poezia este taina sufletului și ochiului poetului și se dăruiește ofrandă cititorului.

 

Amintiri despre apa, re minor – Ivan Stankov

 

Astazi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” volumul de povestiri ” Amintiri despre apă, re minor ” scrisă de Ivan Stankov (n. 1956), scriitor bulgar și profesor la Universitatea din Veliko-Târnovo.

 

Ivan Stankov este traducătorul în limba bulgară al lui Mircea Cărtărescu.

 

” Amintiri despre apă, re minor ” este primul volum al trilogiei sale, alături de ” Străzi și vapoare, sol minor ” și ” Nume sub zăpadă, la major ” .

 

Pe  cele trei acorduri care stau la baza blues-ului (re minor, sol minor și la major), după cum mărturisește autorul, ni se dezvăluie povestiri triste și efervescente despre moartea lentă a unui sat, a unui oraș și a unei țări.

 

Cele trei volume de povestiri se doresc a fi un avertisment asupra consecințelor tuturor  transformărilor nefaste aduse de comunism și emigrare.

 

Aceste povestiri ne cutremură fiindcă sunt tablouri identice cu experiențele istorice trăite de neamul nostru.

 

” Amintiri despre apă, re minor ” vibrează muzical în fiecare povestire.Este muzica dorului după vremuri trecute și, împreună cu apa – Dunărea -, ne răcorește sau ne seacă amintirile despre oameni, fapte și locuri.

 

Viața se dorea simplă și firească pentru personajele din cele 12 povetiri dar normele impuse a remodelat-o, a îngrădit-o și a agonizat-o.

 

Acest prim volum al trilogiei scrisă de Ivan Stankov este o frescă a unui sat în care personajul principal, apa, își împletește drumul cu al celorlalte personaje, pe traiectoria unui sistem impus care a sacrificat destine.

 

Fiecare povestire te strigă după ce-o citești și o porți în suflet cu evlavie.

 

Cartea a fost editată de Editura Humanitas, în anul 2018, și v-o recomand cu căldură.

 

 

 

Lectură plăcută !