Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” antologia ” Proverbe și ghicitori ” alcătuită de Vasile Adăscăliței (1929-2007), folclorist și eseist român.
Proverbele și ghicitorile sunt specii ale literaturii populare și transmit învățăturile, experiența și înțelepciunea înaintașilor noștri.
O culegere de proverbe românești datează din anul 1800, proverbe culese de marele cărturar Iordache Golescu (1768-1848).
Proverbul este o scriitură metaforică în care sunt condensate învățături din viața familială, politică, economică, socială, culturală, etc.
Proverbele le putem privi ca pe niște mici lecții, sfaturi care nu ne deranjează să le primim și din care învățăm cu zâmbetul pe buze.
Putem spune că proverbele au caracter universal, întrucât, de-a lungul timpului, au colindat și colindă din om în om, din popor în popor și s-au adaptat și se adaptează în funcție de contextul social, economic, politic, cultural, etc.
Ghicitoarea, scriitură cu tâlc și enigmatică este născută, ca și proverbul, din același tumult de experiență și istețime al poporului.
Din studiile folclorice aflăm că s-a născut cu mult înaintea proverbului și reprezintă, ca și proverbul, un etalon al nevoii de cunoaștere și de menținere trează a spiritului.
Rostul ghicitorii este de a ne instrui și de a ne învăța precum și de a ne mândri cu istețimea și inteligența poporului nostru.
Proverbele și ghicitorile sunt crochiuri literare care întregesc adevărurile istorice ale epocilor trecute și sunt un bun de preț al literaturii noastre.
Acest tezaur nu va seca niciodată și ne va călăuzi spiritul, cugetarea și învățarea atât la nivel individual cât și la nivel colectiv, căci :
” Alta e a auzi și alta e a vedea. ”
și
” Bunătatea pânzei nu stă în înfloritură, ci în țesătură. ”
și
” Învățătura nu se cumpără pe bani. ”
Întotdeauna proverbele și ghicitorile vor fi leac și alinare în vremuri prezente și viitoare și nici nu bănuim ce dar minunat este ” Scrierea “.
” Arătură albă,
Sămânță neagră;
Cine poate
Acela seamănă. ” (Scrierea)
Cartea a fost editată de Editura Ion Creangă, în anul 1973, și v-o recomand cu căldură.
Lectură plăcută !
