Nu-i de ajuns

Nu-i de ajuns

Scriam poezii

 

Eram un copil cuminte
Vecinele
O invidiau pe mama,
Eu primeam acadele;
Într-o dimineata
Am fugit de acasă –
Scriam poezii.

 

Iertare

 

Și încă o primăvară rotundă,
Și încă o Iubire de pământ;
Am plâns și-am râs
Și am cerut iertare
Născutului și celui Nenascut…

 

Aiurea

 

Îi am pe Dumnezeu și
Poezia
Altceva eu
Nu mai am;
E toamnă dulce
Și mi-e inima amară;
Prin ochii tăi privesc
Aiurea în tavan…

 

În turnul vechi

 

În turnul vechi ceasul
A stat
Iar tu iubito cu picioare aristocrate
Mă aștepți
Fluierând de necaz
Turnul e vechi
Și ceasul e vechi
Dar tu ai picioare aristocrate…

 

Și primăvara aceasta

 

Și primăvara aceasta cu oase
Albe de mort,
Și primăvara aceasta târându-se
În al meu ochi,
Și primăvara aceasta
Ca un ultim noroc…

 

Trecător stingher

 

Picură mărunt
Și blând,
Trotuarul se răsfață
În ploaie;
Trecător stingher
S-a oprit
Și îngână
Ploaia alungată
Din cer.

 

Pânza de păianjen

 

În pânza de păianjen
Timpul
Clipa și-aprins;
Și ea înspăimântată
Așteaptă
Să fie devorată;
Și-n pânză
Se zbate
Și moare încet;
O altă clipă
E prinsă
Și moare încet…

 

Noapte de vară

 

Orele stăteau pironite
În umezeala nopții,
Vara torcea greieri
Și mirosea a fân;
O stea căzu
Cu zgomot
În visul tău;
Cai suri pășteau cuminte
Noaptea ce se stinge.

 

Fugă

 

Cafeaua aburea în ceașcă
Aparent linistită,
Pendula număra rar
Ora dospită,
Țigara aștepta
Să fie aprinsă…
Dar el fugise în vise…

 

Într-o zi

 

Am gustat din lumină,
Și-am băut din tăcere,
Am pus la colț eul
Și-apoi i-am cerut iertare;
Într-o zi cu mult soare
Voi fi iar pasăre…

 

Alt cer

Se odihneau culorile
Pe cer
Arzând molcom
Și
Sufletul alerga stingher
Și ardea
Pe un alt cer…

 

Noaptea

 

Noaptea străvezie
Ca
O aripă de libelulă,
Noaptea făclie
Aprinsă pe un drum
Necunoscut mie,
Noaptea
Ca
Un șervețel parfumat
Discret
Și uitat
Într-un buzunar
De la piept…

 

Început de toamnă

 

Pomii au încremenit
Tăcerea
Verdele se schimbă
În galben ca mierea.

 

Te strig

 

Pe asfalt
Noaptea tace,
Gândul meu
Mi-a încărunțit,
Eu
Te strig, te strig,
Te strig,
Dorul meu
M-a înlănțuit…

 

Lampion

 

Timpul suspendat
Într-un pom de iarnă
Lampion colorat;
Când serbarea
S-a terminat,
Luminile s-au stins;
Toți au plecat
Și
Lampionul a fost aruncat.

 

Aripa păsării

 

Aripa păsării mușcase
Din cer,
Albastrul retezat
Se prăbuși în gol;
Și nici o lacrimă
Pe fața astrelor.

 

Și glonțul

 

Iubirea te arde
Și
Iubirea te-ngheață,
La pândă stă
Vânător împătimit;
Și rareori
Victima scapă;
Și glonțul te arde,
Și glonțul te-ngheață.

 

În inima ta

 

Din pricina furtunii
Eu te iubesc
Explicația vine
De la
Cinci săptămâni de nauftagiu
În inima ta.

 

La început

 

Și ne iubeam la început
Eu păstor de cuvânt
Și ne iubeam cuminte,
Și ne iubeam tăcut
Eu păstor de cuvânt;
Apoi a venit o vreme
Când
Nu ne-am mai iubit;
Eu eram Isus răstignit
În pleoapa ta;
Iubirea de noi fugea,
Sau noi o pierdeam,
Sau nu o mai doream…

 

Dezacord

 

În palma mea
Frunza
Nu vroia
Să fie primăvară
Căci în palma ta
Frunza
Era toamnă…

 

Monolog interior

 

Amor-fantasmă
De-oclipă
Și-apoi
Final incolor;
Nu reușesc să dorm
Spate în spate
Cu ora
Fără Monolog
Interior.

 

Dor de primăvară

 

Și mă roade-un dor
De pom,
Și de-albastru
Și
De verde…
Sărutați-aș fruntea ta
Primăvară;
M-ai făcut iar fericit,
Și mai blând,
Și aiurit…

 

Altuia

 

Fluierul nu cânta
Depărtarea;
L-aș fi schimbat
Cu un nai,
M-aș fi vândut
Altuia…

 

Peisaj

 

Bat clopotele iernii
Adânc
În ochiul meu,
Mă risipesc
Floare de gheață
În peisajul tău.

 

Nu te știu

 

Clipe îmblânzite,
Clipe nedospite,
Clipe nedorite,
Clipe îmbâcsite,
Clipe fără clipe;
Nu te știu iubite…

 

E târziu

 

Prezentul cu ore bulbucate
Ca niște ochi de melc
Se târâie încet;
Nu te mai uita
În oglindă;
E târziu
Și chipul
Nu te strigă.

 

Rădăcina

 

Îmi vreau grăuntele-napoi,
Îl vreau, îl vreau;
Țipau și ochii, și creierul, și tâmpla;
Râdeau tovarășii
Și îmi făceau cu mâna;
Și eu țipam, țipam, țipam;
Îmi vreau grăuntele
Și pentru el
Îmi pun în joc
Și setea și lumina;
Voi nu pricepeți
Nu-i un simplu glod;
E fătul meu –
Cuvântul, Rădăcina…

 

În trecut

 

Țineai în mâna penelul
Și-atât;
Culori nu aveai…
Când intram voioasă
Pe ușă
Îmi spuneai:
Așteaptă pictez;
Țineai în mâna penelul
Și-atât;
Ne iubeam în trecut…

 

Câte

 

Șarpe, șarpe
Mi te-ai încolăcit
Pe al meu dor
Răstignit;
Șoapte, șoapte
Câte din voi
Sunteți blestemate…

 

Cireașă rosie

 

Rosie cireașă,
Leac de nedurere,
Așchie aprinsă într-un ochi de miere.

 

Cai de zăpadă

 

Cai de zăpadă aleargă
Printre visele mele
Și printre cuvintele
Care dorm
Printre cărți necitite,
Cai de zăpadă gonesc
Prin tăceri
Palide umbre
Ale zilei de ieri.

 

Mai

Mai purtam în ochi
Ore prost fardate,
Mai purtam în suflet
Ploi trucate,
Mai erai și tu
Descifrat în parte…

 

De vară

 

Soare pitit
După nor,
Ploaie fumegând
Peste
Iarba arsă,
Piatră adormită
Pe un drum
De țară
Și arhaic bocet
La un car
Cu boi.

 

Nu-i de ajuns

 

Lumina din ochii tăi
Mă arde;
Nu mai îmi spune
Povești
Decât la gura sobei;
Eu îti voi spune
Un ultim secret;
Lumina din ochii tăi
Mă arde
Dar nu-i de ajuns
Ca să facem
Lumină în cer…

 

Uitare

 

Sufletul meu
Îngenuncheat
Ca
Un animal împușcat;
Și câte gloanțe
L-au străpuns;
Sufletul meu
Se scurge
Uitare de sânge…

 

Fe-me-ie

 

Fe-me-ie
Trei silabe împreunate
Într-o gură
Fe-me-ie
Bocet,
Cântec,
Rugăciune,
Fe-me-ie
Pacoste,
Mângâiere…

 

Puiul de urs

 

Eu sunt puiul de urs
Al nimănui,
Sunt fugit de la circ
Și mă îndrept
Spre pădurea de-aluni;
Eu sunt puiul de urs
Împăiat de nebuni…

 

Am tras cortina

 

Am tras cortina pe inimă,
Pe vremuri
La sania noastră
Trageau doi reni;
Am tras cortina pe inimă;
Nu te chem…

 

Jocul în doi

 

Jocul în doi
E
Un joc periculos;
Îl jucăm
Cu ochii legați;
Și dintr-o dată
Ochiul
Nu te mai iartă…

 

De el

 

Săptamâna ca o sală goală
În care a mai rămas
Un singur scaun;
Obosit m-am așezat
Într-un colt stingher,
Priveam scaunul
Și îmi era drag de el…

 

Asta e

 

Și eu știu
Și el știe;
Asta e.
Ce mai e;
Eu nu știu,
El nu știe!
Asta e
Ce mai e…

 

Cine cheamă

 

Ziua ruptă
Din tăcere,
Noaptea ruptă
Din durere;
Nu se-adună,
Nu se-mparte
Lut cu piatră
Fără apă;
Cine cheamă
Dorule…

 

Unde ești

 

Gândul mă arde,
Tâmpla îmi fierbe;
Unde ești tu
Scamator de cuvinte.
Eu încă mai văd,
Lumea nu vede…
Unde ești tu
Scamator de cuvinte

 

Atâtea

 

Atâtea cuvinte
Înțepenite,
Atâtea mimici
Nevopsite,
Atâtea priviri
Neânmugurite,
Atâtea vieți
Nedeslusite…

 

Singurul

 

Tăcerile tale
Boabe de strugure negru
Se rostogoleau
Pe fața de masă;
Papagalul Coco
Singurul din casă
Le lua în seamă,
Le strivea pe masă…

 

Corijentă

 

Târziu am învățat
Să iubesc
Era o lecție
Prea grea
Pentru mine;
Profesorul era
Prea grăbit
Și nu știa
Să explice
Apoi
A venit alt profesor
Și m-a lăsat
Corijentă…

 

Aprinde lumina

 

Te-am rugat
Să nu mai tropăi
Prin odaie
Și prin Sufletul meu;
Mâine o
Să-ți împrumut
O pereche
De balerini
Și te mai rog
Ceva:
Aprinde lumina
Când treci
Prin viața mea.

 

În curând

 

Mă copleșesc pădurile
De gânduri,
Voi mai zăbovi
Câteva lacrimi
La fântâna arsă
A ochiului tău;
În curând
Nu vom mai ști
Să iubim
Și ne va părea rău.

 

Altă singurătate

 

Și pasărea evada;
Dorise libertatea
Și cerul o înghitea,
Și aripile îi sporeau
Neliniștea;
De jos cușca refugiu
I se părea,
Și dorea casa
Care cândva
I se părea rea;
Dar ea zbura
Și albastrul o înghițea,
Și se umplea de libertate,
Și se umplea de-o altă
Singurătate.

 

Cineva

 

Vom merge toți
Pe aceeasi potecă;
Nu ne vom îngrămădi
Dar nici
Nu vom merge
Ținându-ne de mână;
Cineva
Ne va aduce
Și provizii
De drum.

 

Bolborosire

 

Unu și cu Unu
Și cu Unu –
Bolborosesc Aritmetica;
Ieri și Azi
Și Mâine –
Bolborosesc Viața.

 

Ningea

 

Ningea cu boturi albe
De mânji
Ningea blând
Și iarna toată era un surugiu.

 

Și-om fugi

 

Și te-ai nins pădure,
Și te-ai ars pe buze,
Și te-ai stins cu piatră
Și-ai albit de fată;
Și-o mai trece anul
Și s-o potoli aleanul,
L-om uita cu toții,
L-om dori cu toții,
Și-om fugi cu toții…

 

Cuvântul întins la uscat

 

Cuvântul întins la uscat
Pe gard,
Intrat pe jumătate
La apă,
Decolorat;
L-am luat
Și
L-am aruncat.

 

Asfințit

 

Pe ruguri
Cerul stă să se aprindă
Și norii cad
Pătrunși de foc,
Se rupe ziua
Și se cască
Fantoma nopții
Cu noroc;
Plutește noaptea cu mister
Și a uitat să mai trăiască-
Doar Luna Candelă cerească
I-arată drumul în infern…

 

Imagini carnale

 

Ploaia carnală cădea
Peste
Frunze carnale,
Mărul carnal
Se rostogolise pe masă;
Timpul carnal
Îl urmărea
Cu
O poftă carnală…

 

Prima ninsoare

 

Pomi scuturați de frig,
Frunze gripate,
Soarele are frisoane;
Și parcă mai ieri,
Și parcă mai ieri
Era cald…
Și iată prima ninsoare..
Eu vorbesc cu mine în șoaptă;
Și ninge tăcut…
Eu vorbesc cu mine
În șoaptă…

 

Seara

 

Seara – aripă de fluture
Atinsă de stele,
Seara – cântecul molcom
Al orei,
Seara – dorul unei altei seri,
Seara – adormire și tăceri…

 

Răpire

 

Cu surâs de soare
Trenul te-a răpit,
În arome de rozmarin
El te-a vrăjit,
Legănată în șoapte de roți
Ai adormit.

 

Picătură cu picătură

 

Mă zvârcolesc
În freamăt de plopi,
Miresme de ploaie
Mă udă;
Te sorb viață
Picătură cu picătură.