Ospăţ
Am tăiat cuvântul
Sub limbă
Şi mierea picura;
Am tăiat miezul crud
În felii subtiri
Şi m-am ospătat.
Să moară
Sufletul meu e spânzurat pe faţă,
Cuvintele zac mobile vechi,
Tăcerea încearcă să zboare
Ca o pasăre care
Nu are somn
Să moară.
Altă pasăre
Muşcase timpul
Din cenuşa mea
Şi-n vatră
Foc nu mai era
Şi-o altă pasăre
Cânta.
Câte
Câte valuri
Sunt în mine,
Câte mări
Şi
Câte maluri.
Pe nisip
Pierdut-am paşii
Şi s-au măcinat
Şi anii.
Cărămidă
Am urcat
În vârful Piramidei,
La poalele ei
Iubirea
Se dorea
Cărămidă.
Vernisaj
Îmi pun puţină
Culoare-n obraji,
Dragul meu
Pictor
Are vernisaj
În oraş.
Nu vede
Îmbrac şi dezbrac
Cuvinte,
Garderoba
Mi-e veche;
Iubitul meu
Nu vede.
Două amfore
Declin tăcerile noastre
La prezent
Şi
La trecut.
Suntem două amfore
Din care
Timpul
A băut.
Nu te-oi spune
Din oglindă
Mi se-nchină
Umbra
Ochiului rebel,
Te-am văzut
Dar
Nu te-oi spune…
Nu eşti tu
Şi
Nu sunt eu.
Voit
Iubire ştirbită
De pasul tău
Voit strâmbat
Te-am oblojit
Şi
Ţi-am dat pace
Dar pasul ţi-e
Voit schimbat.
Jocul tău
Ţine-mă de mână
Oră nebună,
Nu mă alerga,
Nu mă poseda;
Jocul tău
Nu-i un simplu joc
E apă şi foc,
Noroc,
Nenoroc.
Final
Cuvintele
Îţi sunt
Păpuşi vopsite-
Şi ca la bâlci
M-am amuzat.
E piesa ta
Şi tu eşti
Spectatorul
Căci eu
Ştiam finalul
Şi-am plecat.
Popas
Cerul meu
Se coace-n gând
Prea târziu să fie măr,
Muşc cu buza
Din sărut
Miezul roz
Popas în nud.
Vin neînceput
Zorile s-au vrut
Ulcele de lut,
Soarele s-a vrut
Vin neînceput;
Şi la masa mea
Te-am poftit pe tine
Şi-am băut cu tine
Vin neînceput.
Amintire
Ochii tăi
Întinsă câmpie,
Când va fi
Vreme bună
Vom sădi
Amintire.
Numai
Cer deshidratat
Pe
Buzele tale
Surâsul petală
E
Numai pictat.
Tremuratul
Clipa suspendată
În furtună
Cine iartă
Tremuratul
De pleoapă.
Jinduiam
Am ieşit
Din vis
Ca dintr-o casă
Arsă,
În plină vară
Jinduiam
La zăpadă.
Ultimul coridor
În gândul tău
Urc şi cobor,
În gândul meu
Urci şi cobori,
Iubirea ne asteaptă
În ultimul coridor.
Încă o dată
Incă o dată
Primăvara
Mă iartă.
Cătuşe de flori
Se rup în zori-
Şi alerg,
Şi mă pierd,
Şi mă-ntreb.
Încerc
Coapsa ta arcuită
Ca un şarpe
Ce stă la pândă;
Încerc să-mi mut
Privirea
Dar iubirea
Are coapsă rotundă.
Fără ochire
Pe sub poarta
Gurii tale
Am trecut
Gol de iubire…
Cine
Să mă mai adune
Într-un ochi
Fara ochire…
Acea secunda
M-ai sărutat
Şi
Buzele
Mi-au înflorit.
Eram o femeie
Norocoasă
Căci
În acea secundă
M-ai iubit.
Balans
Somn de pământ
Şi somn de apă,
Gândul mă sapă,
Visul se-adapă;
Stau în balans
Între
Ieri şi Azi.
Alt pământ
Modelez tăcerea
Ca pe o bucată
De lut
Lângă inima ta
Ascult
Cum se naşte
Un alt pământ.
Frunză de fag
Cuvintele tale-
Vreascuri ude,
Cuvintele mele-
Amnar de iobag;
Vom căuta pădurea
În care
Tăcerea
E frunză de fag.
Să-mi uit
Mi-am împlântat
Rădăcinile
În Mare
Ca să-mi uit
Fuga.
Lung drum
Am parcurs
Un lung drum
Între
Neştiut si
Făcut
Şi-s bătrân
Şi nebun.
Împrumut
Cuvinte tricotate
Cu ochiuri lipsă.
Ochii tăi
I-aş lua împrumut
Cuvintele
S-astup.
Aceiaşi ochi
În odaia ta
Ferestrele mă fixau
Cu ochi întrebători.
Am tras jaluzelele
Dar
Noaptea avea
Aceiaşi ochi întrebători.
Vale Pustie
Din găvanele
Cuvintelor
Voi bea
Toată neliniştea
Mea;
Şi de-oi mai fi
Fluier
Mă voi duce
În Valea Pustie.
Dresorul meu
Te târai pe sufletul meu
Melc
Şi Şarpe
Şi Panteră.
Eu eram dresor de Lei.
Şi din când
În când
La Rampă
Tu erai
Dresorul meu.
Doctorie
Dragostea ca o doctorie
Contra nebuniei
De orice fel.
Oare
Cât voi mai bea
Din licoarea ta.
Te aştept
Ore lipicioase
Ca nişte dâre
De melc…
Şi te-aştept,
Şi te-aştept.
Prea puţin
Nu eu i-am poruncit
Ochiului
Să zacă în cuvânt
Ci uşa
Cea zidită
În prea puţin
Pământ.
Te-am invadat
Te-am invadat
În pat
Şi în cuvinte,
Te-am luat
Şi de bărbat
Şi tu
Te-ai resemnat.
Alt tren
Şi trenul rupea noaptea
Şi câmpul
Pe din două,
În urma lui Tăcerea
Se intindea
Ca apa
Şi amorţeau
Copacii
Şi adormea
Şi iarba
Şi-apoi venea
Alt tren.
Pribeagă
Dragostea
Mi se deşira,
Vino babă
Şi ghiceşte-mi
În palmă.
De-oi mai iubi
Furtuni
Mi-e ursita
Pribeagă.
Cireşe şi fripturi
Mănânc cireşe
Cu gândul la fripturi,
Cum să mai scriu poezii
Când
Gândurile
Îmi sunt
Cireşe şi fripturi.
Şi atât
Ceea ce scriu eu
S-ar putea
Să-mi ţină de urât,
Când mi-e foame
Vin la tine
Şi atât.
Întâmplare
Zăpada mă doare
Şi nu materia in sine
Topită roată cu roată
În mine
Ci strania întamplare.
Tot aşa
Eram nota La:
Lasă-mă să te iubesc,
Lasă-mă să te urasc.
Linia melodică
Ţinea tot asa:
Lasă-mă să te iubesc,
Lasă-mă să te urăsc.
Frunza
Întâi o pală
Şi-apoi alta
Şi frunza căzu
Cu legănari uşoare
De nimfă zvăpăiată,
Căzu fără
S-o doară.
Pământul îi intinse braţele
Şi o prinse
La sân.
De veghe
Paşii tăi fulguiesc
Către poarta mea,
Şi-o să fac potecă
Şi-o să stau
De veghe.
Bucată cu bucată
Iti descifram
Trupul
Bucată cu bucată,
Dragostea exploda
Ca o grenadă.
Visul rotund
Primăvara se-oprise mirată
Lângă zarzări
Mireasa primului sărut;
Ardeau în iarbă
Fluturi roşii
Şi soarele cocea
Visul rotund.
Discret
O lampă fumegă discret
În odaie
Şi-n jurul ei aleargă bezmetic
Un fluture
Cap de mort;
Lumina galbenă îl atrage,
Îl cheamă;
Pe sticla fierbinte
Un fluture arde discret.
Altoi
Ce copac
Se spovedeşte
Ploilor
Ochilor tăi,
C-am şi eu
Inima plină
Şi
Mi-s buzele altoi.
Cum era
Privirea ta
Picta
Tăcerea mea,
Mai ai
De adunat
Stea langa stea
Ca să faci
Iar cerul
Cum era.
De toamnă
Dovleci burtoşi se hlizeau
Lângă
Ştiuleţi dinţoşi,
Miriştea rămânea pustie;
O cumpănă jelea
Cu glas subţire
Vara care se topea
În vie.
Înserare
Munţii spânzurau pe cer
Înserarea,
Clipele se-mpreunau
Pe altarul altui soare;
Lângă crucea stelei ninse
Doarme un copac sucit,
Abur moale stă pitit
Lângă craniul unei creste.
Supuşi pieirii
Atenţie nu vă
Apropiaţi :
E-ndrăgostit.
Să-l ocolim
De nu
Supuşi pieirii
Noi vom fi.
M-arunc
Părul tău negru
Mi se înfaşoară
De trup,
Numai la el
Mă uit
Şi-n mare
M-arunc.
Pâine
Doruri desperecheate
Ne caută în Noapte,
Trupul tău
Luminează încă
Gândul meu;
Nimeni nu ştie
Să coacă
Pâine
Din Amintire.
Hămesită
Clopotul sorţii
Mă cheamă
Iubite,
Nu mai mi-e frică
De gura ta hămesită.
Tablou
Un singur plop
La marginea drumului-
Soldat rătăcit;
Pe piatra caldă
Leneveşte o şopârlă
Şi troscot uscat paşte
Un cal priponit;
O frunză cade
Şi plopul tresare
Şi soarele arde
Pe cer ţintuit.
Un răgaz
Tălpile mă strâng
De gânduri,
Timpul mă muşcă
De obraz,
Sufletul îmi transpiră
În palmă
Şi-aş mai cere
Un răgaz.
Ademenire
Nu te mai chinui
Să colorezi
Tăcerea
Te vor ademeni
Viespile
Şi vei mânca
Şi mierea
Şi fierea.
Un strop
Noaptea s-a răstignit
Pe fruntea mea,
Cuvintele mi s-au
Înclestat
De ochi,
Să treacă şi
Noaptea asta
Şi-ţi voi vinde
Din lumină
Un strop.
Acelaşi Copac
Adorata stătea
În faţa mea
Şi nu mă mai dorea.
Ce puteam
Să spun,
Ce puteam
Să fac…
Eram iarasi
Acelaşi Copac.
De-acasă
Cerul apretat
Ca o faţă de masă
Sta spânzurat
Peste
Salcâmul de-acasă;
Început de toamnă
Cu frig şi cu vânt,
Frunzele-au căzut
Din al meu cuvânt.
Aproape la fel
Frunze decolorate se preling
Pe lac,
Stau pe o banca şi tac
Frunze şi lac;
E iarăşi toamnă
Şi e iar altfel,
Tăcerea e la fel de incomodă
Eu sunt altfel;
Pe o altă bancă
O altă toamnă
E aproape la fel.
În amintirea ta
Amintirea proptită
De inima mea
Ca o corabie
Abandonată;
Dragule nu mă întreba
De ce în seara asta
Voi arde lumânări
În amintirea ta.
Altul
Străinule
Ce te-ai oprit
În drumul meu
De ce
Îmi spui
De-abia acum
Că altul era
Drumul tău.
Muzica aceasta
Muzica aceasta
Ciobită,
Lipită;
De unde
Ivită…
Muzica aceasta
În ape,
În munte
Sădită.
Înlăuntrul meu
Vuieşte marea
Înlauntrul meu
Şi ca s-o domolesc
Nu pot;
E-atâta răzvrătire-n mine,
Nisipuri mişcătoare
Mă îngrop;
Vuieşte marea
Sora mea vicleană
Şi nu mi-e teamă.
Desen
Soare uitat
Pe un colţ de cer,
O căsuţă strâmbă
Şi-un căluţ de lemn;
Am uitat desenul
Demult în sertar;
Timpul
E-o frunză-n ierbar.
Frig si Toamnă
Pom uscat
Ca un damblagit
Pe-o parte,
Frunze ude
Se jelesc în şant,
Şi o cioară şchioapă
Tremură în ploaie;
Cârâind blesteamă
Frig şi Toamnă.
Soarta mea
Soarta mea-
Lacrimă;
De-o vei bea
În pânze
De păianjen
Te vei încurca.
Vrajă
Iubite te-am visat în zori
Că vindeai ulcioare
Într-un iarmaroc,
Ulcioare cu trup
De femeie.
Bărbaţii ispitiţi
Cumpărau,
Ulcioarele tale vrăjite
Dansau
Şi eu printre ele
Eram.
Şi mai trăiesc
M-apasă talpa
Timpului
Pe ochi,
Îmi întorc
Cuvintele
Pe dos
Şi mai respir
O oră
Şi mai trăiesc
Un pic.
Viaţa
Viaţa cu gust de nechezol,
Viaţa, două staţii de tramvai,
O mânuşă uitată într-o gară,
O sămânţă scuipată
Cu gura amară;
Viaţa o melodie cântată
La acordeon
Într-un birt de ţară
Monoton.
Tablou static
Şi pepenele rânjea roşu
În farfuria spartă,
Cu ochi de drac
Sămânţa tăcerea ignora,
Şi mai troznea un scaun,
Şi mai gemea o masă;
Pe farfuria spartă
Pepenele ardea.
Întoarce-te
Când Cuvintele
Nu mai pot respira
Apus şi Răsărit
Întoarce-te la
Umbra ta
Şi vezi
Cât Soare
Şi câtă Luăa
Mai sunt în ea.
El si Ea
Tu nu mai poţi
Inventa ploaia,
Tu nu mai poţi
Inventa noaptea,
Iubirea noastră
Nu se mai poate
Inventa;
Din tabloul
Cu rame uscate
Ne zâmbesc
El şi Ea…
Tristeţi
Tristeţi de case
Fără geamuri,
Tristeţi de doruri
Fără porţi;
Mâna ta încleştată
Pe mâna mea
Precum ulciorul
De buzele însetatului;
Tristeţi
De drumeţi.
Cai sălbatici
Tropăie prin viaţa mea
Cai sălbatici,
Cai neîmblânziţi,
Dresorule ia biciul
Şi hamul
Şi învaţă-mă
Să-i stăpânesc;
Dă-le jăratec
Şi adapă-i
Cu viaţa mea.
Somn
Căţelul pământului doarme
În iarba pleznită
De frig,
Paşii mi-i strig
Uzi prin tăcere
Şi mi-e teamă ca plouă
Peste visele mele.
Paşi
Paşi mărunţi,
Pşsi mari,
Umbre solitare,
Amintiri bizare,
Ani şi ani
Câţi mi-or fi
Să-i am…
Cu cât
Cu cât mă adâncesc
Mai mult în viaţă
Cu atât
Soarele
Mă pârjoleşte
Mai mult
Şi cuvântul
Devine pământ.