Carte frumoasa

Barbatul care aduce fericirea – Catalin Dorian Florescu

 

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” romanul ” Bărbatul care aduce fericirea ” scris de Catalin Dorian Florescu (n. 1967), psiholog și scriitor român stabilit în Elveția.

 

Romanul te captivează de la primele pagini și îți transferă emoțiile luptei de supraviețuire pe pământ american și românesc.

 

Scriitorul îți deschide, ca un magician, ușile a două povești care se țes și se împletesc pe parcursul a trei generații.

 

Sunt două lumi diametral opuse, New York și Sulina, America de început de secol XX și România de ieri și de azi.

 

Un american, Ray, artist de vodevil și o româncă, Elena, lucrătoare într-o fabrică de textile, sunt exponenții unor generații care au îndurat lipsuri materiale și sufletești, care și-au clădit viețile cu prețul renunțării la etică și normalitate, înconjurați de suferință ca de o pânză de păianjen.

 

La început totul este miraj dar apoi descoperi că societatea americană este doar poleită cu așa-zisele oportunități.

 

Cele două civilizații, americană și romană, sunt pline de fisuri, etichetează individul și îi anulează identitatea.

 

Și, ca o rezultantă a acestor lumi efervescente, Ray și Elena se întâlnesc întâmplător și încearcă să construiască o enclavă în sufletele lor, să descopere tradițiile, valorile care îi reprezintă și să dăruiască iubire.

 

Cartea a fost editată de Editura Humanitas , în anul 2018, și v-o recomand cu căldură.

https://humanitas.ro/humanitas

 

Lectură plăcută !

 

 

Chira Chiralina – Panait Istrati

 

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” volumul de povestiri  ” Chira Chiralina ” scris de Panait Istrati (1884-1935), romancier și jurnalist.

 

” Chira Chiralina ” ne farmecă precum toate poveștile orientale, ne ademenește cu parfum de ciubuc, narghilea și zaharicale.

 

Povestea personajelor este tragică și învăluită în mister.

 

Personajul principal, Dragomir sau Stavru, folosește un limbaj direct și ne captivează cu destăinuirile și trăirile sale.

 

El este în esență un suflet nevinovat, supus unui destin tumultuos și tragic.

 

De-a lungul vieții a intâlnit oameni fățarnici care i-au provocat neplăceri și deziluzii.

 

Înainte să intre în valurile vieții, copil fiind, ducea un trai plin de plăceri și huzur alături de mama și sora sa, Chira, femei frumoase și senzuale.

 

Casa lor era ca un cuib al iubirii și al plăcerilor lumești.

 

Dar această fericire era însă cu măsură întrucât trăiau sub amenințarea tatălui și a fratelui mai mare, oameni duri și neiertători cu aceste vicii și infidelități.

 

Povestea se țese pe destrămarea familiei: mama schingiuită în bataie de soț își pierde un ochi iar fratele și sora fug din țară și ajung pe tărâm turcesc.

 

Destinele lor se indreaptă pe drumuri diferite: Chira ajunge într-un harem și Dragomir, trecând prin aventuri tragice, își ia numele de Stavru si devine vânzător de ceai și limonadă.

 

Toată viața lui își caută sora, caută frumusețea efemeră a vieții , se revoltă și încearcă să răspundă le întrebările puse de destin.

 

” Dar perversiune? Dar violență? Vicii? Asta se întâmplă zilnic în jurul nostru și nimeni nu se revoltă. A intrat în legi, în obiceiuri,  e regula vieții perverse; totul în viața mea a fost perversiune, violență și viciu. Am crescut sub răsuflarea acestor calamități. Totusi, nu aveam pentru ele nici o înclinare. ”

 

Lectură plăcută !

 

Corigent la limba romana – Ion Minulescu

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” romanul cu tentă biografică ” Corigent la limba română ” scris de Ion Minulescu (1881-1944), poet și prozator.

 

” Corigent la limba română ” este un roman tulburător despre anii de școală și desprinderea de copilărie.

 

Fiecare amintire evocată în roman este prezentată cu un umor fin și cu un fior de sentimentalism.

 

Scriitorul, Bucu, cum este numit în familie și de către colegi, ne destăinuie trăiri pe care le amplifică și le descrie bombastic.

 

Din amintirile lui despre școală descoperim un elev timid, studios și furat de magia de a scrie versuri.

 

Firea lui sensibilă și introvertită farmecă și atrage cunoștințele feminine din anturajul său și il conduce la un complex de situații delicate și compromițătoare.

 

Una dintre aceste situații este corigența la limba română, care survine în urma unei întâlniri amoroase, cu o tânără doamnă Kety, în care îl are ca rival pe profesorul său de limba română.

 

Aceasta corigență îi schimbă destinul și îl poartă din orașul natal Pitești la un pension din București în vederea finalizării studiilor liceale.

 

Situațiile amoroase îl urmăresc și în perioada studiilor la pension și par să se țină lanț și la Paris unde pleacă să studieze Dreptul.

 

Dar Parisul îl ademenește și îl abate de la învățătură, îl prinde în mrejele aventurilor ușoare și al unui trai boem.

 

Trăiește și aici o controversată poveste de dragoste cu o mai veche cunoștință, Lizica, fata prefectului din Pitești, care ajunsese o mare și enigmatică curtezană.

 

Dar relatia este de scurtă durată întrucât Lizica moare. Moartea ei îl indurerează și se hotărăște să părăsească Parisul si să călătorească două luni prin Italia întovărășit de o tânâră sculptoriță americană, dar fără a-și găsi un țel bine definit.

 

Revine în țară, la București, unde încearcă să scape de stigmatul poveștii cu vechea corigență și a misterioaselor sale iubiri.

 

Cartea a fost editată de Editura Cramer, în anul 2013, și v-o recomand cu căldură.

 

Lectură plăcută !

 

 

 

Alexandru Lapusneanul-Costache Negruzzi

 

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” nuvela romantică de inspirație istorică ” Alexandru Lăpușneanul ” scrisă de Costache Negruzzi (1808-1868), scriitor și om politic.

 

Numele nuvelei este dat de personajul pricipal, Alexandru Lăpușneanul, unul dintre domnitorii Moldovei.

 

Acțiunea are loc în timpul celei de-a doua domnii  a sa (1564-1569).

 

Autorul zugrăvește trecutul istoric al acestei perioade, uneltirile de la Curtea Domnească, recrează tradiții, obiceiuri și tipologii ale diferitelor clase sociale.

 

Alexandru Lăpușneanul,  detronat prima dată de la domnie din cauza trădării boierilor, își propune ca la a doua domnie să instaureze teama și frica și devine despot și tiran.

 

Este un fin psiholog și țese cu măiestrie intrigi care îi favorizează țelul propus și anume omorârea fără milă a boierilor care asupresc poporul și complotesc asupra sa.

 

Citind această nuvelă descoperim limbajul arhaic al unei epoci mărețe în care pedeapsa era capitală.

 

Chiar daca Alexandru Lăpușneanul a fost învinuit ca fiind un domnitor crud, nu putem să nu admirăm și să prețuim dragostea lui pentru popor și neam, spiritul de dreptate pentru țăranul umilit și neîndreptățit de boieri.

 

Cartea a fost editată de Editura Corint, în anul 2014, și v-o recomand cu căldură.

 

 

 

Lectură plăcută !

 

Adela-Garabet Ibraileanu

 

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” romanul ” Adela ” scris de Garabet Ibrăileanu (1871-1936), romancier, eseist, pedagog, critic și istoric literar.

 

” Adela ” este un roman – jurnal de factură romantică în care naratorul, Emil Codrescu, ne împărtășește iubirea pentru Adela, o tânără mai mică decât el cu 20 de ani și divorțată recent.

 

Iubirea se conturează pe amprenta unei prietenii pe care doctorul o ridică la rang de ” rara avis “. Pentru el această iubire este sacră.

 

Emil Codrescu o cunoaște pe Adela de când aceasta era o fetiță de câțiva anisori și este cucerit de farmecul și inocența copilariei; devine prietenul micuței copile și se transpune în lumea ei.

 

În timp, micuta Adela se transformă într-o mică femeie cochetă, enigmatică și tandră, plină de subtilități.

 

Iubirea pentru ea se vrea înăbușită dar Emil Codrescu este fermecat de fiecare gest, vorbă rostită sau nerostită, de mireasma pașilor ei.

 

Această iubire platonică este notată în jurnal atât de pictural încât cititorul parcă îi urmărește pe ascuns, vibrează alături de cei doi și participă afectiv la povestea lor.

 

Romanul recrează oameni, locuri și obiceiuri din secolul XX, secol în care descoperim puterea seducției, feminitatea și arta de a filtra, precum și mirajul relației dintre îndrăgostiți.

 

Povestea ne farmecă și ne dorim ca această iubire să se concretizeze într-un final fericit.

 

Suferim alături de Adela, de iubirea sa neâmpărtășită și, până la ultima pagină, ne întrebăm de ce spiritul rațional și concepțiile despre moralitate ale lui Emil Codrescu au sacrificat și abandonat o mare iubire.

 

Cartea a fost editată de Editura Corint, în anul 2015, și v-o recomand cu căldură.

 

 

 

Lectură plăcută !

Sarmanul Dionis – Mihai Eminescu

 

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” nuvela ” Sărmanul Dionis ” scrisă de Mihai Eminescu (1850-1889), poet, prozator și jurnalist, ” poetul nepereche a cărui operă învinge timpul ” după cum afirma criticul literar George Călinescu.

 

” Sărmanul Dionis ” este o nuvelă fantastică și pshihologică care portretizează soarta omului de geniu, sensibil la vicisitudinile vieții și căutător însetat al tainelor timpului și spațiului.

 

Eroul nuvelei este Dionis, un firav adolescent, ” un băiet sărac “, ” un copist avizat a se cultiva pe apucate, singur…” care citește mult ” lucruri mistice, subtilități metafizice ” care îl predispun la visare și cugetare.

 

Prezentul lui Dionis se împletește cu trecutul călugărului Dan.” Călugărul Dan se visase mirean  cu numele Dionis… pare că se făcuse în alte vremi, între alți oameni ! ”

 

Misterul identității lui Dionis sau Dan îl deține o carte magică, cartea lui Zoroastru ” acea carte a lui Zoroastru, care cuprinde toate tainele științei lui. ”

 

Dionis sau Dan sunt animați de aceleași iubiri, frământări și sete de cunoaștere. ” – În faptă lumea-i visul sufletului nostru.Nu există nici timp, nici spațiu – ele sunt numai în sufletul nostru .”

 

Ca și Dionis sau Dan, noi toți suntem actori pe scena vieții și căutăm să descifrăm enigmele din piesele noastre de teatru.

 

Și, cine știe, din când în când, divinitatea ne va permite să redevenim din nou actori pe acest pământ.

 

Cartea a fost editată de Editura Corint, în anul 2003, și v-o recomand cu căldură.

 

 

 

Lectură plăcută !

Alter ego

 

Astăzi vă voi spune mica mea poveste:

 

“ E ușor a scrie versuri, / Când nimic nu ai a spune …..” așa mă necăjea tata când am început să cochetez cu poezia, în anii de școală gimnazială.

 

Apoi, versurile mele au văzut lumina tiparului și cuvântul meu a devenit fluture și s-a îmbătat de zbor și de culoarea vieții.

 

Pentru mine poezia este “ alter ego ”, este lacrima care stinge setea celor însetați.

 

De curând m-am întâlnit cu eul –
Mă strigase
Într-un moment în care eu pictam
Pe bucăţi de aripi
Fuga de alb şi de negru.
Mă rugase timpul să renunţ la el
Sau poate eu îl rugasem să învăţ să pictez ;
Când m-am întâlnit cu eul
Nu ştiam mai nimic despre mine … 

 

Scriu ca să dăruiesc o parte din mine și bucuria mea este imensă atunci când “ aproapele “ îmi spune că s-a regăsit într-un poem.

 

Pe cerul meu au fost și nori negri de furtună dar, întotdeauna, am mers mai departe, la braț cu poezia.

 

Am căutat atâta timp
Pasărea Phoenix ;
Am călătorit mult ,
Am fost însetat şi flămând ;
Şi toţi îmi spuneau
Renunţă să cauţi ,
Să fugi ;
Pe umerii mei
Pasărea Phoenix
Zidea din cenuşă
Cuvânt.

 

Îmi plac provocările, iubesc viața :

 

Viaţa este ca la teatru :
Intrigi, comedii şi plâns,
Când amară şi sărată ,
Când un simplu râs …
Viaţa o joacă cei ce-o vor şi
Cei care n-o mai vor … 

 

Toate visele pot deveni realitate, cu condiția să îți doresti cu ardoare și să fii dispus să lupți; și când ai pierdut, să o iei de la capăt …

 

Mă iau la trântă
Cu valul şi furtuna
Şi pasărea măiastră
Mi-aduce apă vie ;
Puterea-mi se-nzeceşte
Şi ochiul meu doboară
Neliniştea din clipă ,
Uitarea, disperarea.

Puterea prezentului – Eckhart Tolle

 

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” un ghid de dezvoltare spirituală ” Puterea prezentului ” scris de  Eckart Tolle (n. 1948), un binecunoscut profesor spiritual al secolului nostru.

 

” Puterea prezentului ” este o carte revoluționară despre descoperirea sinelui în raport cu trecutul, prezentul și viitorul fiecărui individ.

 

Mesajul cărții este că fericirea și împlinirea nu înseamnă așteptare și că acestea nu cresc și nu se hrănesc din trecut.

 

Așa cum este definit de autor, ” corpul-durere ” trebuie observat și simțit în câmpul energetic dar fără a fraterniza cu el.

 

Prezentul este cel care ne prezintă realitatea și ne reprezintă, este amprenta trăirilor și a identității noastre.

 

Numai ancorați în prezent, în ” clipa de Acum ” ne putem elibera de frici și îndoieli, ne vindecăm de trecut prin conștientizarea lui, fără emoții distructive.

 

Puterea prezentului stă în modul în care noi percepem realitatea și renunțăm la balastul trecutului și la proiecțiile din viitor.

 

Unul dintre secretele pe care ni le dezvăluie autorul este să învățăm să folosim mintea într-un mod creativ astfel încât aceasta să fie slujitorul nostru și nu invers.

 

De asemenea, trebuie să învățăm să ascultam activ o altă persoană, cu mintea și corpul într-o stare de pace interioară astfel încât să putem să identificăm în armonie ființa care se află în spatele cuvintelor. 

 

” Puterea prezentului ” este un fel de oracol care pledează pentru sănătatea corpului și a minții prin eliminarea forțelor distructive ale ego-ului asupra corpului nostru.

 

Schimbarea percepției clipei depinde numai de noi. De noi depinde să trăim și să fim fericiți în prezent, să savurăm la maxim clipa prezentă și nu cea viitoare.

 

Trebuie să avem curajul să înlocuim TRECUTUL și MÂINELE cu ACUM prin iertare și acceptare așa cum spune și autorul: ” Prezența este cheia.Clipa de ACUM este cheia.”

 

Cartea a fost editată de Editura Curtea Veche Publishing, în anii 2003, 2008 și 2013, și v-o recomand cu căldură.

 

 

 

 

Lectură plăcută !

 

 

 

Ziua Internationala a cartii si a drepturilor de autor – Ziua bibliotecarului din Romania

 

Astăzi, 23 Aprilie, sărbătorim Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor  și Ziua bibliotecarului din România.

 

UNESCO a sărbătorit-o prima dată în anul 1995 cu scopul promovării lecturii și insuflării dragostei și respectului față de carte și scriitori.

 

În această zi sărbătorim și Ziua Bibliotecarului, păstrător al tuturor comorilor și tainelor vieții ascunse în cărți și îndrumător pe drumul cunoașterii.

 

Cartea este prietenul nostru cel mai bun, cu ea plângem și râdem și călătorim în timp și spațiu alături de înaintașii noștri.

 

Împreună cu cartea descoperim lumi și universuri și ne descoperim. 

 

Cartea ne dăruiește cu generozitate fructul cunoașterii, al iubirii și înțelepciunii, ne formează și ne îmbogățește sufletul și conștiința.

 

” Carte frumoasă, cinste cui te-a scris
   Încet gândită, gingaș cumpănită;
   Ești ca o floare, anume înflorită
   Mâinilor mele, care te-au deschis.

 

   Ești ca o vioară, singură ce cântă
   Iubirea toată pe un fir de păr,
   Și paginile tale, adevăr,
   S-au tipărit cu litera cea sfântă.

 

   Un om de sânge ia din pisc noroi
   Și zămislește marea lui fantomă
   De reverie, umbră și aromă,
   Și o pogoară vie printre noi.

 

   Dar jertfa lui zadarnică se pare
   Pe cât e ghiersul cărții de frumos.
   Carte iubită, fără de folos,
   Tu nu răspunzi la nicio întrebare. ”

    (Ex libris de Tudor Arghezi)

 

Cartea ne provoacă să ne răspundem nouă înșine la întrebări, să milităm pentru frumos și adevăr.

 

Cum sa (nu) ma vezi – Sharon Huss Roat

 

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte Frumoasă ” un roman dedicat adolescenților și nu numai : ” Cum să (nu) mă vezi ” scris de Sharon Huss Roat, scriitoare americană, care a lucrat timp de douăzeci de ani în relații publice.

 

” Cum să (nu) mă vezi ” este o carte efervescentă care se citește cu nerăbdare și cu voioșie chiar dacă eroina, Vicky Decker, o tânără adolescentă, este o persoana introvertită care evită comunicarea și interacțiunea socială cu colegii, profesorii și părinții.

 

Comportamentul ei antisocial nu are la bază vreo experiență traumatizantă ci, pur și simplu, nu reușește să se integreze în colectivitate.

 

Singura ei sursa de evadare este Internetul unde, cu ajutorul Photoshop-ului, postează pe Instagram sub pseudonimul ViCurioasa; își atribuie o falsă identitate de liceană teribilistă și fără complexe, așa cum își doreste de altfel în adâncul sufletului să se transforme.

 

Camera ei, acolo unde își substituie identitatea, este un refugiu comod, fără provocări din exterior, în care poate trăi la cote maxime experiențe inventate și postate pe Instagram.

 

Pozele ei pe Instagram sunt vizualizate de multi follow-eri. La început, ViCurioasa este cuprinsă de o senzație de satisfacție, chiar uită că în mijlocul oamenilor este neimaginat de stângace și fragilă la orice formă de apreciere sau de reproș.

 

Starea de extaz nu persistă mult întrucât își dă seama că sunt mulți oameni singuri și neânțeleși și, prin urmare, își propune să înfrunte teama de a fi ” văzută ” și începe treptat, treptat să renunțe la comportamentul ei bizar, să se descopere și să înceapă să trăiască cu ochii larg deschiși fără a se mai intimida de ochii și părerile celor din jur.

 

” Cum să (nu) mă vezi ” este una dintre lecțiile adolescentine care contribuie la dezvoltarea armonioasă a viitorului adult.

 

Cartea a fost editată de Editura Trei, în anul 2018, și v-o recomand cu căldură.

 

 

 

Lectură plăcută !