scriitori straini

Mr Gwyn – Alessandro Baricco

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” romanul ” Mr Gwyn ” scris de scriitorul italian Alessandro Baricco (n. 1958).

 

” Mr Gwyn ” este un roman care ne dezvăluie o poveste atipică și misterioasă.

 

Personajul principal, Mr. Gwyn, este un scriitor londonez de succes cu o viață socială acaparată de mass-media și publicitate.

 

După îndelungi frământări sufletești se hotărăște să renunțe la cariera de scriitor.

 

În acest sens, publică un articol în care scrie o listă  cu cincizeci și două de lucruri pe care nu mai dorește să le facă de acum înainte, ultimul fiind să nu mai scrie cărți.

 

Personajul trece printr-o criză de identitate, preaplinul lăsat de lumea cărților și a cititorilor îl obosește și îl îndepărtează de dorințele sale.

 

Își propune să se reinventeze, să-și găsească un alt drum și alte satisfacții.

 

Își stăpânește cu greu suferințele interioare și ia decizia să devină copist.Dar nu un copist oarecare ci un copist care să scrie portrete prin prisma contemplării unor nuduri, primul ales fiind  cel al Rebeccăi, secretara agentului său literar.

 

Mr. Gwyn începe să construiască o altă lume ieșită din tiparele obișnuite.

 

Planul nebunesc i se înfiripă pas cu pas și îi construiește visul și aventura.

 

Închiriază un atelier într-un cartier al Londrei și, încet, încet, nefirescul acțiunilor pe care le întreprinde începe să devină firesc.

 

Scrie 10 portrete la lumina a 18 becuri care ardeau 32 de zile și se stingeau treptat, la întîmplare și iremediabil, și pe muzica unor sunete de clarinet, ventilator și țevi hidraulice.

 

Și fiecare portret realizat a reprezentat, pentru modelul care i-a pozat, un fel de terapie  și de regăsire a identității. Era “un fel de de a-l aduce acasă”.

 

După terminarea celor 10 portrete și un scandal în presă, Mr Gwyn dispare într-un mod enigmatic rămânând un mister dacă a rămas sau nu  fidel carierei de scriitor.

 

Cartea a fost editată de Editura Humanitas Fiction, în anul 2014, și v-o recomand cu căldură.

 

Lectură plăcută !

Puterea prezentului – Eckhart Tolle

 

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” un ghid de dezvoltare spirituală ” Puterea prezentului ” scris de  Eckart Tolle (n. 1948), un binecunoscut profesor spiritual al secolului nostru.

 

” Puterea prezentului ” este o carte revoluționară despre descoperirea sinelui în raport cu trecutul, prezentul și viitorul fiecărui individ.

 

Mesajul cărții este că fericirea și împlinirea nu înseamnă așteptare și că acestea nu cresc și nu se hrănesc din trecut.

 

Așa cum este definit de autor, ” corpul-durere ” trebuie observat și simțit în câmpul energetic dar fără a fraterniza cu el.

 

Prezentul este cel care ne prezintă realitatea și ne reprezintă, este amprenta trăirilor și a identității noastre.

 

Numai ancorați în prezent, în ” clipa de Acum ” ne putem elibera de frici și îndoieli, ne vindecăm de trecut prin conștientizarea lui, fără emoții distructive.

 

Puterea prezentului stă în modul în care noi percepem realitatea și renunțăm la balastul trecutului și la proiecțiile din viitor.

 

Unul dintre secretele pe care ni le dezvăluie autorul este să învățăm să folosim mintea într-un mod creativ astfel încât aceasta să fie slujitorul nostru și nu invers.

 

De asemenea, trebuie să învățăm să ascultam activ o altă persoană, cu mintea și corpul într-o stare de pace interioară astfel încât să putem să identificăm în armonie ființa care se află în spatele cuvintelor. 

 

” Puterea prezentului ” este un fel de oracol care pledează pentru sănătatea corpului și a minții prin eliminarea forțelor distructive ale ego-ului asupra corpului nostru.

 

Schimbarea percepției clipei depinde numai de noi. De noi depinde să trăim și să fim fericiți în prezent, să savurăm la maxim clipa prezentă și nu cea viitoare.

 

Trebuie să avem curajul să înlocuim TRECUTUL și MÂINELE cu ACUM prin iertare și acceptare așa cum spune și autorul: ” Prezența este cheia.Clipa de ACUM este cheia.”

 

Cartea a fost editată de Editura Curtea Veche Publishing, în anii 2003, 2008 și 2013, și v-o recomand cu căldură.

 

 

 

 

Lectură plăcută !

 

 

 

Ziua Internationala a cartii si a drepturilor de autor – Ziua bibliotecarului din Romania

 

Astăzi, 23 Aprilie, sărbătorim Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor  și Ziua bibliotecarului din România.

 

UNESCO a sărbătorit-o prima dată în anul 1995 cu scopul promovării lecturii și insuflării dragostei și respectului față de carte și scriitori.

 

În această zi sărbătorim și Ziua Bibliotecarului, păstrător al tuturor comorilor și tainelor vieții ascunse în cărți și îndrumător pe drumul cunoașterii.

 

Cartea este prietenul nostru cel mai bun, cu ea plângem și râdem și călătorim în timp și spațiu alături de înaintașii noștri.

 

Împreună cu cartea descoperim lumi și universuri și ne descoperim. 

 

Cartea ne dăruiește cu generozitate fructul cunoașterii, al iubirii și înțelepciunii, ne formează și ne îmbogățește sufletul și conștiința.

 

” Carte frumoasă, cinste cui te-a scris
   Încet gândită, gingaș cumpănită;
   Ești ca o floare, anume înflorită
   Mâinilor mele, care te-au deschis.

 

   Ești ca o vioară, singură ce cântă
   Iubirea toată pe un fir de păr,
   Și paginile tale, adevăr,
   S-au tipărit cu litera cea sfântă.

 

   Un om de sânge ia din pisc noroi
   Și zămislește marea lui fantomă
   De reverie, umbră și aromă,
   Și o pogoară vie printre noi.

 

   Dar jertfa lui zadarnică se pare
   Pe cât e ghiersul cărții de frumos.
   Carte iubită, fără de folos,
   Tu nu răspunzi la nicio întrebare. ”

    (Ex libris de Tudor Arghezi)

 

Cartea ne provoacă să ne răspundem nouă înșine la întrebări, să milităm pentru frumos și adevăr.

 

Cum sa (nu) ma vezi – Sharon Huss Roat

 

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte Frumoasă ” un roman dedicat adolescenților și nu numai : ” Cum să (nu) mă vezi ” scris de Sharon Huss Roat, scriitoare americană, care a lucrat timp de douăzeci de ani în relații publice.

 

” Cum să (nu) mă vezi ” este o carte efervescentă care se citește cu nerăbdare și cu voioșie chiar dacă eroina, Vicky Decker, o tânără adolescentă, este o persoana introvertită care evită comunicarea și interacțiunea socială cu colegii, profesorii și părinții.

 

Comportamentul ei antisocial nu are la bază vreo experiență traumatizantă ci, pur și simplu, nu reușește să se integreze în colectivitate.

 

Singura ei sursa de evadare este Internetul unde, cu ajutorul Photoshop-ului, postează pe Instagram sub pseudonimul ViCurioasa; își atribuie o falsă identitate de liceană teribilistă și fără complexe, așa cum își doreste de altfel în adâncul sufletului să se transforme.

 

Camera ei, acolo unde își substituie identitatea, este un refugiu comod, fără provocări din exterior, în care poate trăi la cote maxime experiențe inventate și postate pe Instagram.

 

Pozele ei pe Instagram sunt vizualizate de multi follow-eri. La început, ViCurioasa este cuprinsă de o senzație de satisfacție, chiar uită că în mijlocul oamenilor este neimaginat de stângace și fragilă la orice formă de apreciere sau de reproș.

 

Starea de extaz nu persistă mult întrucât își dă seama că sunt mulți oameni singuri și neânțeleși și, prin urmare, își propune să înfrunte teama de a fi ” văzută ” și începe treptat, treptat să renunțe la comportamentul ei bizar, să se descopere și să înceapă să trăiască cu ochii larg deschiși fără a se mai intimida de ochii și părerile celor din jur.

 

” Cum să (nu) mă vezi ” este una dintre lecțiile adolescentine care contribuie la dezvoltarea armonioasă a viitorului adult.

 

Cartea a fost editată de Editura Trei, în anul 2018, și v-o recomand cu căldură.

 

 

 

Lectură plăcută !

 

Ziua Internationala a Poeziei

Astăzi, 21 martie, sărbătorim Ziua Internațională a Poeziei.

 

Ziua Internaționala a Poeziei a fost declarată de UNESCO în anul 1999.

 

Poezia ca și celelalte specii literare sunt Ambasadori Universali.

 

Poeții și scriitorii mențin aprinsă, de-a lungul veacurilor, flacăra culturii.

 

În mitologia greacă sunt slăvite nouă muze din care trei sunt și ale poeziei: Calliope, muza poeziei și a elocvenței, Erato, muza poeziei erotice și a elegiei, Euterpe, muza poeziei lirice și a muzicii.

 

Muzele poeziei erau ființe divine, sensibile și diafane care îl inspirau pe frumosul Apollo, zeu al muzicii și al artelor.

 

Fără muze, oamenii nu ar găsi inspirația creației și nu ar cunoaște frumusețea și puritatea artelor.

 

Poezia în limba greacă are sensul de ” facere ” sau ” creare ” și folosește un limbaj poetic aparte, abundă de figuri de stil, este picturală, muzicală și, indiferent de genul literar în care este scrisă, transferă cititorului trăiri intense.

 

Poezia este fructul celor mai alese simțiri, este mierea și nectarul cuvintelor.

 

Fără leac

 

Poezie cochetă,
Discretă, indiferentă;
Poezie de vară, de toamnă,
Arogantă, hoinară;
De iubire, regret,
Nespusă, nescrisă,
Ținută în piept…
Poezie leac
Pentru iubiri fără leac…

 

Poezia este taina sufletului și ochiului poetului și se dăruiește ofrandă cititorului.

 

Amintiri despre apa, re minor – Ivan Stankov

 

Astazi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” volumul de povestiri ” Amintiri despre apă, re minor ” scrisă de Ivan Stankov (n. 1956), scriitor bulgar și profesor la Universitatea din Veliko-Târnovo.

 

Ivan Stankov este traducătorul în limba bulgară al lui Mircea Cărtărescu.

 

” Amintiri despre apă, re minor ” este primul volum al trilogiei sale, alături de ” Străzi și vapoare, sol minor ” și ” Nume sub zăpadă, la major ” .

 

Pe  cele trei acorduri care stau la baza blues-ului (re minor, sol minor și la major), după cum mărturisește autorul, ni se dezvăluie povestiri triste și efervescente despre moartea lentă a unui sat, a unui oraș și a unei țări.

 

Cele trei volume de povestiri se doresc a fi un avertisment asupra consecințelor tuturor  transformărilor nefaste aduse de comunism și emigrare.

 

Aceste povestiri ne cutremură fiindcă sunt tablouri identice cu experiențele istorice trăite de neamul nostru.

 

” Amintiri despre apă, re minor ” vibrează muzical în fiecare povestire.Este muzica dorului după vremuri trecute și, împreună cu apa – Dunărea -, ne răcorește sau ne seacă amintirile despre oameni, fapte și locuri.

 

Viața se dorea simplă și firească pentru personajele din cele 12 povetiri dar normele impuse a remodelat-o, a îngrădit-o și a agonizat-o.

 

Acest prim volum al trilogiei scrisă de Ivan Stankov este o frescă a unui sat în care personajul principal, apa, își împletește drumul cu al celorlalte personaje, pe traiectoria unui sistem impus care a sacrificat destine.

 

Fiecare povestire te strigă după ce-o citești și o porți în suflet cu evlavie.

 

Cartea a fost editată de Editura Humanitas, în anul 2018, și v-o recomand cu căldură.

 

 

 

Lectură plăcută !

 

 

 

 

Marea despartire – C. S. Lewis

 

 

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” un roman de ficțiune ” Marea despărțire ” scrisă de C. S. Lewis, scriitor de origine irlandeză (1898-1963).

 

Clive Stapler Lewis a fost unul dintre marii intelectuali ai secolului XX (romancier, poet, eseist, critic literar și profesor universitar la Universitățile din Oxford și Cambridge).

 

” Marea despărțire ” este o poveste alegorică despre Iad și Rai.

 

Ni se dezvăluie o călătorie care începe dintr-un oraș cenușiu și cu străzi pustii care se dovedește a fi Purgatoriul, spre un munte înverzit în apropierea Raiului.

 

Drumul dintre Iad și Rai este anevoios și naratorul are parte de experiența unor întâlniri cu tipologii diferite de duhuri care păstrează încă amprente omenești: artistul neânțeles, intelectualul sarcastic, clericul răzvrătit, imoralul agresiv.

 

La muntele înverzit se ajunge doar dacă duhurile au puterea să renunțe la iluziile vieții pământești.

 

Este un capăt de drum la care ajung doar cei care aleg calea dreaptă. Timpul nu vindecă și nici nu iartă iar calea dreaptă înseamnă destrămarea unei vrăji și cultivarea binelui în toate stările lui.

 

Nu toți cei care aleg drumuri greșite sunt sortiți pieirii.În orice alegere făcută se pierde și se câștigă ceva.

 

Pământul, Raiul și Iadul se rotesc în cerc iar oamenii, duhurile și spiritele gravitează pe orbitele propriilor alegeri așa cum spune și scriitorul:

” Cred că Pământul, odată ales în locul Raiului, se va dovedi a fi fost, dintotdeauna, doar o parte din Iad; dar dacă Raiul este ales în locul Pământului, se va dovedi ca acesta din urmă a fost de la bun început o parte din Raiul însuși”.

 

Cartea a fost editată de Editura Humanitas, în anul 2018, și v-o recomand cu căldură.

 

 

 

Lectură plăcută !

Ziua Internationala a Scriitorilor

 

Astăzi, 3 martie, sărbătorim Ziua Internațională a Scriitorilor.

 

Ziua Internațională a Scriitorilor a fost adoptată în ianuarie 1986, la cel de-al 48-lea Congres internațional PEN Club.

 

PEN Club este o organizație internațională a scriitorilor (acronim: Poets, Essayists, Novelists) și a fost înființată în anul 1921 la Londra de către scriitoarea Catherine Amy Dawson-Scott.

 

Organizația a fost creată cu scopul protejării scriitorilor și a dreptului la liberă expresie, indiferent de naționalitate, etnie sau religie.

 

În anul 1923 s-a înființat PEN Clubul Român, avându-l printre inițiatori pe Liviu Rebreanu.

 

Din organizație au făcut parte Liviu Rebreanu, Lucian Blaga, Mircea Eliade, Octavian Goga și mulți alți scriitori.

 

” Cultura este singurul mijloc de afirmare, și în fața omenirii de astăzi, și în fața istoriei. ”

Mircea Eliade