scriitori romani

Doresc ca micili mele randulete… – Tudor Musatescu

 

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” scriitura inedită ” Doresc ca micili mele rândulețe… ” scrisă de Tudor Mușatescu (1903-1970), poet, prozator, dramaturg și umorist.

 

Tudor Mușatescu a cochetat cu scrisul încă din anii de școală, cum însuși spunea: ” Cu asentimentul părinților mei legali, încă de la 12 ani   m-a înfiat, cu acte în regulă, literatura, cu care m-am purtat ca un fiu devotat și care – la rândul ei – nu s-a purtat cu mine ca o mamă   vitregă. “

 

La maturitate, Tudor Mușatescu s-a dedicat în totalitate teatrului în calitate de dramaturg, traducător, director de scenă și proprietar de teatru.

 

Piesele de teatru ” Titanic-Vals “, ” escu ” și ” Visul unei nopți de iarnă ” au avut succes în țară și în străinătate. Piesa de teatru ” Titanic-Vals ” a fost ecranizată în 1964 în regia lui Paul Călinescu și l-a avut în rolul principal pe Grigore Vasiliu-Birlic.

 

Acțiunea se petrece în orașul Câmpulung. Birlic joacă rolul unui cetățean obișnuit, funcționar al primăriei Câmpulung, care este împins de familie în arena politică.

 

Vă invit să vizionați filmul și să îl savurați din plin !

 

Citind cartea ” Doresc ca micili mele rândulețe… ”  veți descoperi un umor debordant, personaje caricaturale care folosesc un limbaj picant, neaoș.

 

Scriitura ajunge la inima cititorului precum un vin vechi, stârnește curiozitatea și o incită. Este un ” ceva ” original, nespus de niciun alt scriitor. Când citesti ești ca într-un carusel care te poartă rapid prin cât mai multe scene și trăiri și, când scriitura se termină, te inundă brusc o mare veselie.

 

În această carte întâlnim  și celebrele ” Mușatisme ” :

” Fii șiret, dar nu de ghete ! “

” Nu e destul să fii bun. Trebuie să fii și bun de ceva . “

” Când femeia tace să știi că umblă cu vorbe. “

” Mi-ar mai trebui o viață ca să am timp s-o povestesc pe prima. “

 

Cartea a fost editată de Editura Bucuresti, în anul 2003, și v-o recomand cu căldură.

 

Lectură plăcută !

 

 

 

 

Alexandru Lapusneanul-Costache Negruzzi

 

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” nuvela romantică de inspirație istorică ” Alexandru Lăpușneanul ” scrisă de Costache Negruzzi (1808-1868), scriitor și om politic.

 

Numele nuvelei este dat de personajul pricipal, Alexandru Lăpușneanul, unul dintre domnitorii Moldovei.

 

Acțiunea are loc în timpul celei de-a doua domnii  a sa (1564-1569).

 

Autorul zugrăvește trecutul istoric al acestei perioade, uneltirile de la Curtea Domnească, recrează tradiții, obiceiuri și tipologii ale diferitelor clase sociale.

 

Alexandru Lăpușneanul,  detronat prima dată de la domnie din cauza trădării boierilor, își propune ca la a doua domnie să instaureze teama și frica și devine despot și tiran.

 

Este un fin psiholog și țese cu măiestrie intrigi care îi favorizează țelul propus și anume omorârea fără milă a boierilor care asupresc poporul și complotesc asupra sa.

 

Citind această nuvelă descoperim limbajul arhaic al unei epoci mărețe în care pedeapsa era capitală.

 

Chiar daca Alexandru Lăpușneanul a fost învinuit ca fiind un domnitor crud, nu putem să nu admirăm și să prețuim dragostea lui pentru popor și neam, spiritul de dreptate pentru țăranul umilit și neîndreptățit de boieri.

 

Cartea a fost editată de Editura Corint, în anul 2014, și v-o recomand cu căldură.

 

 

 

Lectură plăcută !

 

Adela-Garabet Ibraileanu

 

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” romanul ” Adela ” scris de Garabet Ibrăileanu (1871-1936), romancier, eseist, pedagog, critic și istoric literar.

 

” Adela ” este un roman – jurnal de factură romantică în care naratorul, Emil Codrescu, ne împărtășește iubirea pentru Adela, o tânără mai mică decât el cu 20 de ani și divorțată recent.

 

Iubirea se conturează pe amprenta unei prietenii pe care doctorul o ridică la rang de ” rara avis “. Pentru el această iubire este sacră.

 

Emil Codrescu o cunoaște pe Adela de când aceasta era o fetiță de câțiva anisori și este cucerit de farmecul și inocența copilariei; devine prietenul micuței copile și se transpune în lumea ei.

 

În timp, micuta Adela se transformă într-o mică femeie cochetă, enigmatică și tandră, plină de subtilități.

 

Iubirea pentru ea se vrea înăbușită dar Emil Codrescu este fermecat de fiecare gest, vorbă rostită sau nerostită, de mireasma pașilor ei.

 

Această iubire platonică este notată în jurnal atât de pictural încât cititorul parcă îi urmărește pe ascuns, vibrează alături de cei doi și participă afectiv la povestea lor.

 

Romanul recrează oameni, locuri și obiceiuri din secolul XX, secol în care descoperim puterea seducției, feminitatea și arta de a filtra, precum și mirajul relației dintre îndrăgostiți.

 

Povestea ne farmecă și ne dorim ca această iubire să se concretizeze într-un final fericit.

 

Suferim alături de Adela, de iubirea sa neâmpărtășită și, până la ultima pagină, ne întrebăm de ce spiritul rațional și concepțiile despre moralitate ale lui Emil Codrescu au sacrificat și abandonat o mare iubire.

 

Cartea a fost editată de Editura Corint, în anul 2015, și v-o recomand cu căldură.

 

 

 

Lectură plăcută !

Sarmanul Dionis – Mihai Eminescu

 

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” nuvela ” Sărmanul Dionis ” scrisă de Mihai Eminescu (1850-1889), poet, prozator și jurnalist, ” poetul nepereche a cărui operă învinge timpul ” după cum afirma criticul literar George Călinescu.

 

” Sărmanul Dionis ” este o nuvelă fantastică și pshihologică care portretizează soarta omului de geniu, sensibil la vicisitudinile vieții și căutător însetat al tainelor timpului și spațiului.

 

Eroul nuvelei este Dionis, un firav adolescent, ” un băiet sărac “, ” un copist avizat a se cultiva pe apucate, singur…” care citește mult ” lucruri mistice, subtilități metafizice ” care îl predispun la visare și cugetare.

 

Prezentul lui Dionis se împletește cu trecutul călugărului Dan.” Călugărul Dan se visase mirean  cu numele Dionis… pare că se făcuse în alte vremi, între alți oameni ! “

 

Misterul identității lui Dionis sau Dan îl deține o carte magică, cartea lui Zoroastru ” acea carte a lui Zoroastru, care cuprinde toate tainele științei lui. “

 

Dionis sau Dan sunt animați de aceleași iubiri, frământări și sete de cunoaștere. ” – În faptă lumea-i visul sufletului nostru.Nu există nici timp, nici spațiu – ele sunt numai în sufletul nostru .”

 

Ca și Dionis sau Dan, noi toți suntem actori pe scena vieții și căutăm să descifrăm enigmele din piesele noastre de teatru.

 

Și, cine știe, din când în când, divinitatea ne va permite să redevenim din nou actori pe acest pământ.

 

Cartea a fost editată de Editura Corint, în anul 2003, și v-o recomand cu căldură.

 

 

 

Lectură plăcută !

Alter ego – Eugenia Badila Karp

 

 

 

 

 

Astăzi vă voi spune mica mea poveste:

 

“ E ușor a scrie versuri, / Când nimic nu ai a spune …..” așa mă necăjea tata când am început să cochetez cu poezia, în anii de școală gimnazială.

 

Apoi, versurile mele au văzut lumina tiparului și cuvântul meu a devenit fluture și s-a îmbătat de zbor și de culoarea vieții.

 

Pentru mine poezia este “ alter ego ”, este lacrima care stinge setea celor însetați.

 

De curând m-am întâlnit cu eul –
Mă strigase
Într-un moment în care eu pictam
Pe bucăţi de aripi
Fuga de alb şi de negru.
Mă rugase timpul să renunţ la el
Sau poate eu îl rugasem să învăţ să pictez ;
Când m-am întâlnit cu eul
Nu ştiam mai nimic despre mine … 

 

Scriu ca să dăruiesc o parte din mine și bucuria mea este imensă atunci când “ aproapele “ îmi spune că s-a regăsit într-un poem.

 

Pe cerul meu au fost și nori negri de furtună dar, întotdeauna, am mers mai departe, la braț cu poezia.

 

Am căutat atâta timp
Pasărea Phoenix ;
Am călătorit mult ,
Am fost însetat şi flămând ;
Şi toţi îmi spuneau
Renunţă să cauţi ,
Să fugi ;
Pe umerii mei
Pasărea Phoenix
Zidea din cenuşă
Cuvânt.

 

Îmi plac provocările, iubesc viața :

 

Viaţa este ca la teatru :
Intrigi, comedii şi plâns,
Când amară şi sărată ,
Când un simplu râs …
Viaţa o joacă cei ce-o vor şi
Cei care n-o mai vor … 

 

Toate visele pot deveni realitate, cu condiția să îți doresti cu ardoare și să fii dispus să lupți; și când ai pierdut, să o iei de la capăt …

 

Mă iau la trântă
Cu valul şi furtuna
Şi pasărea măiastră
Mi-aduce apă vie ;
Puterea-mi se-nzeceşte
Şi ochiul meu doboară
Neliniştea din clipă ,
Uitarea, disperarea.

 

De aceeași autoare:

 

Nu-i de ajuns (1999)
Rudă cu Viața (2001)
Când mor fluturii (2004)
Carusel (2007)
Pietrele și gândul (2007)
Geometria iubirii (2011)
Al treilea ochi (2014)
Al optulea infinit (2019)
Poezie de dragoste (2020)

 

Puteți comanda aceste cărți (cu autograful autoarei) la adresa de mai jos:

https://eugeniabadilakarp.ro/dialog-cu-cititorii

 

 

Ziua Internationala a cartii si a drepturilor de autor – Ziua bibliotecarului din Romania

 

Astăzi, 23 Aprilie, sărbătorim Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor  și Ziua bibliotecarului din România.

 

UNESCO a sărbătorit-o prima dată în anul 1995 cu scopul promovării lecturii și insuflării dragostei și respectului față de carte și scriitori.

 

În această zi sărbătorim și Ziua Bibliotecarului, păstrător al tuturor comorilor și tainelor vieții ascunse în cărți și îndrumător pe drumul cunoașterii.

 

Cartea este prietenul nostru cel mai bun, cu ea plângem și râdem și călătorim în timp și spațiu alături de înaintașii noștri.

 

Împreună cu cartea descoperim lumi și universuri și ne descoperim. 

 

Cartea ne dăruiește cu generozitate fructul cunoașterii, al iubirii și înțelepciunii, ne formează și ne îmbogățește sufletul și conștiința.

 

” Carte frumoasă, cinste cui te-a scris
   Încet gândită, gingaș cumpănită;
   Ești ca o floare, anume înflorită
   Mâinilor mele, care te-au deschis.

 

   Ești ca o vioară, singură ce cântă
   Iubirea toată pe un fir de păr,
   Și paginile tale, adevăr,
   S-au tipărit cu litera cea sfântă.

 

   Un om de sânge ia din pisc noroi
   Și zămislește marea lui fantomă
   De reverie, umbră și aromă,
   Și o pogoară vie printre noi.

 

   Dar jertfa lui zadarnică se pare
   Pe cât e ghiersul cărții de frumos.
   Carte iubită, fără de folos,
   Tu nu răspunzi la nicio întrebare. “

    (Ex libris de Tudor Arghezi)

 

Cartea ne provoacă să ne răspundem nouă înșine la întrebări, să milităm pentru frumos și adevăr.

 

Proverbe si ghicitori – Vasile Adascalitei

 

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” antologia ” Proverbe și ghicitori ” alcătuită de Vasile Adăscăliței (1929-2007), folclorist și eseist român.

 

Proverbele și ghicitorile sunt specii ale literaturii populare și transmit învățăturile, experiența și înțelepciunea înaintașilor noștri.

 

O culegere de proverbe românești  datează din anul 1800, proverbe culese de marele cărturar Iordache Golescu (1768-1848).

 

Proverbul este o scriitură metaforică în care sunt condensate învățături din viața familială, politică, economică, socială, culturală, etc.

 

Proverbele le putem privi ca pe niște mici lecții, sfaturi care nu ne deranjează să le primim și din care învățăm cu zâmbetul pe buze.

 

Putem spune că proverbele au caracter universal, întrucât, de-a lungul timpului, au colindat și colindă din om în om, din popor în popor și s-au adaptat și se adaptează în funcție de contextul social, economic, politic, cultural, etc.

 

Ghicitoarea, scriitură cu tâlc și enigmatică este născută, ca și proverbul, din același tumult de experiență și istețime al poporului.

 

Din studiile folclorice aflăm că s-a născut cu mult înaintea proverbului și reprezintă, ca și proverbul, un etalon al nevoii de cunoaștere și de menținere trează a spiritului.

 

Rostul ghicitorii este de a ne instrui și de a ne învăța precum și de a ne mândri cu istețimea și inteligența poporului nostru.

 

Proverbele și ghicitorile sunt crochiuri literare care întregesc adevărurile istorice ale epocilor trecute și sunt un bun de preț al literaturii noastre.

 

Acest tezaur nu va seca niciodată și ne va călăuzi spiritul, cugetarea și învățarea atât la nivel individual cât și la nivel colectiv, căci :

” Alta e a auzi și alta e a vedea. “

și

” Bunătatea pânzei nu stă în înfloritură, ci în țesătură. “

și

” Învățătura nu se cumpără pe bani. “

 

Întotdeauna proverbele și ghicitorile vor fi leac și alinare în vremuri prezente și viitoare și nici nu bănuim ce dar minunat este ” Scrierea “.

 

” Arătură albă,
Sămânță neagră;
Cine poate
Acela seamănă. ” (Scrierea)

 

Cartea a fost editată de Editura Ion Creangă, în anul 1973, și v-o recomand cu căldură.

 

Lectură plăcută !

Efectul fluturelui – Doina Jela

 

Astăzi vă recomand la rubrica ” Carte frumoasă ” romanul ” Efectul fluturelui ” scris de Doina Jela (n. 1951), scriitoare de prestigiu a literaturii române postdecembriste, traducătoare, jurnalistă și editoare.

 

” Efectul fluturelui ” este un roman frescă socială care îmbină ca într-un joc de puzzle istoria colectivă și istoria unor personaje emblematice.

 

Este un roman al destăinuirilor (un colaj de istorisiri acoperind trei generații, din 1930 până în 2016) sub amprenta experimentelor politice totalitare : fascism, legionarism, antisemitism, comunism și anticomunism) și, totodată, un tulburător roman de iubire.

 

Personajul principal, Maria Stamatoiu, profesoară de istorie, se confesează naratoarei, fostă colegă de catedră. Într-o singură noapte își scanează eul țintuit într-un triunghi, de egoismul soțului, fost activist de partid, de o relație rece cu mama, fost deținut politic, și de o iubire pentru un bărbat, evreu obligat de securitate să părăsească România anilor 70.

 

Romanul ascunde și o taină în personajul Tatiana Pantazopol, mama Mariei, devenită cunoscută după revoluție ca succesoare a sociologului Dimitrie Gusti și martiră a represiunii comuniste.

 

Din lanțul de istorisiri încercăm să descifrăm taina: a fost sau nu Tatiana Pantazopol legionară sau poate spioană germană sau a ajutat la salvarea unor evrei în Basarabia?

 

Povestea e enigmatică și alunecoasă, se deschide și se închide sub trăirile și simțirile fiecărui personaj.

 

Titlul romanului și întreaga narațiune au la bază, și nu întâmplător, teoria haosului – efectul fluturelui.

 

Efectul fluturelui a fost studiat de matematicianul american Edward Norton Lorenz (1917-2008) care a demonstrat puterea unei acțiuni aparent minore dar cu un impact major.

 

Romanul ” Efectul fluturelui ” ne poartă pe aripile timpului și ne îndeamnă să descoperim dureri și speranțe înăbușite cu voie sau fără voie.

 

Cartea a fost editată de Editura Polirom, în anul 2018, și v-o recomand cu căldură.

 

 

 

Lectură plăcută !

 

 

Ziua Internationala a Poeziei

Astăzi, 21 martie, sărbătorim Ziua Internațională a Poeziei.

 

Ziua Internaționala a Poeziei a fost declarată de UNESCO în anul 1999.

 

Poezia ca și celelalte specii literare sunt Ambasadori Universali.

 

Poeții și scriitorii mențin aprinsă, de-a lungul veacurilor, flacăra culturii.

 

În mitologia greacă sunt slăvite nouă muze din care trei sunt și ale poeziei: Calliope, muza poeziei și a elocvenței, Erato, muza poeziei erotice și a elegiei, Euterpe, muza poeziei lirice și a muzicii.

 

Muzele poeziei erau ființe divine, sensibile și diafane care îl inspirau pe frumosul Apollo, zeu al muzicii și al artelor.

 

Fără muze, oamenii nu ar găsi inspirația creației și nu ar cunoaște frumusețea și puritatea artelor.

 

Poezia în limba greacă are sensul de ” facere ” sau ” creare ” și folosește un limbaj poetic aparte, abundă de figuri de stil, este picturală, muzicală și, indiferent de genul literar în care este scrisă, transferă cititorului trăiri intense.

 

Poezia este fructul celor mai alese simțiri, este mierea și nectarul cuvintelor.

 

Fără leac

 

Poezie cochetă,
Discretă, indiferentă;
Poezie de vară, de toamnă,
Arogantă, hoinară;
De iubire, regret,
Nespusă, nescrisă,
Ținută în piept…
Poezie leac
Pentru iubiri fără leac…

 

Poezia este taina sufletului și ochiului poetului și se dăruiește ofrandă cititorului.

 

Carusel – Eugenia Badila Karp

” Într-o lume în care poezia și-a ars etapele mari, se pare că miniaturizarea, sau cum ar spune Doinaș, stilul reductiv, revine la un fel de ideogramă-cip, amintind parcă și de hajinii din tara Soarelui Răsare.

 

Eugenia Bădilă Karp rămâne loială, în mod structural, exprimării lapidare, filigranate, ungaretian, deoarece poezia e “un strigăt povestit”, așadar cum scrie chiar ea:

 

Și eu am fost un strigăt,

Și eu m-am vrut un semn

La umbra rădăcinii…

 

Ars poetica ei este “întâlnirea cu sinele”, sau eminescian-saphica “să-nvăț a muri, vreodată”…Sau odată ca niciodata, ori odinioară ca altcândva, altundeva, vreodată…Mitul, povestea personală a fiecăruia dintre noi, Cohello…Parafrazând, aș zice metrul sub-cuantic.Metaforele schițate, guașe, crochiuri, mai degrabă arată ascunzând.Și invers.

 

Caruselul este magic, este roata vieții și este centrifuga, și este labirintul răsturnat, ca Timpul Circular și iluzoriu mergând înainte, în realitate inversându-se…

 

Eugenia Bădilă Karp nu are cum ști reversul acestui bănuț melodios pe care i-l strecor printre cuvinte, ca să-i sporească Norocul…

 

Parcă Blandiana-mi spunea, tare de demult: ” Știi, Evule, e vorba de noroc”…Eu nu cred, dar dacă așa spuneau cei de care Eugenia scrie… !

 

Căci, vorba ei:

” Viața ne alungă

Din poveste”

 

Se poate citi și de la dreapta spre stânga, de la răsadul de aripă spre semnul Phi.

 

Domnia ta, cetitorule, caută de află, rogu-te, singur astă vorbire în dodii.

 

Căci cartea e rodia și fructul acesta cu nenumărate straniu semințe, poate fi gustat numai tăiat, înjumătățit: în doi. “

Eugen Evu

 

De aceeași autoare:

 

Nu-i de ajuns (1999)
Rudă cu Viața (2001)
Când mor fluturii (2004)
Carusel (2007)
Pietrele și gândul (2007)
Geometria iubirii (2011)
Al treilea ochi (2014)
Al optulea infinit (2019)
Poezie de dragoste (2020)

 

Puteți comanda aceste cărți (cu autograful autoarei) la adresa de mai jos:

https://eugeniabadilakarp.ro/dialog-cu-cititorii