Al treilea ochi

” Fără a face parte din vreo grupare literară, fie ea avangardistă, (post)modernistă, fracturistă etc, Eugenia Bădilă Karp scrie o poezie a contrastelor. De aici şi asemănarea într-un fel cu poezia japoneză de unde aş spune că îşi trage seva. Lucrurile simple care uneori nouă nu ne spun mai nimic, poetei îi deschid orizonturi de meditaţie, de trăiri, de stări ce prin combinaţii, era să zic alchimice, poate că aşa şi este, fac ca cititorul să rezoneze la jocul cuvintelor. Un joc la care invitat fiind, te prinzi să-l joci până la ultima senzaţie la care te supune autoarea.

 

Poemul „Ultimul vals” cred că este exemplificator în a argumenta cele spuse: „Liniez viaţa pe caiet dictando/ Şi mâine voi da extemporal…/ Nu am învăţat nimic până acum/ Despre metafizica paşilor în tandem/ Voi aprinde luminile în sala iluziilor/ E ultimul vals.”

 

Poezia Eugeniei Bădilă Karp stă sub semnul jovialităţii şi al inefabilului, de aici şi farmecul pe care îl descoperim cu fiecare vers citit. Poeta este pătrunsă de nostalgia viziunilor, nimic din conceptul poematic nu pune accent pe forţa cuvântului, mizând astfel doar pe impactul imaginii. Pornind de la acest mod de a percepe lucrurile, pentru creator „cuvântul este orb”, în schimb cititorul este invitat să primească „cuminecătura din cuvânt”. Acest joc textual îţi dă senzaţia că participi alături de autor la misterul creaţiei. Este un fel de a te atrage în „capcana” propriilor tale vise.

 

Citind acest volum al Eugeniei Bădilă Karp descoperim cu mare uimire, mai ales la un poet al zilelor noastre, existenţa aproape obsedantă a cuvântului „dor”. Cuvânt care, folosit în poezie cu sensul de taină, mister, stare supremă aduce un plus de greutate întegii creaţii.

 

„Al treilea ochi” este un volum de maturitate care ne propune un autor nesupus canoanelor, un autor care are ceva de spus în acest context mai puţin prielnic al poeziei noastre de azi. ”

Sorin Durdun

 

Amintirea unui cânt

 

Îţi îmbrăţişez sufletul, apă…
Îţi îmbrăţişez sufletul, foc…
Fie ca noaptea şi ziua să încolţească
În al meu noroc;
Păsări cu aripi mari ca neliniştile mele
Au adus înserarea tăcerilor tale –
Ne iubim în amintirea unui cânt.

 

The memory of a song

 

I embrance your soul, water…
I embrance your soul, fire…
May the night and the day germinate
In my fortune;
Birds with big wings like my anxieties
Brought the night of your silence –
We love each other in the memory of a song.