poezie

Al optulea infinit

Al optulea infinit

Al optulea infinit

“Eugenia Bădilă Karp este un pelerin prin memoria cuvintelor, ridică așezări de cult în mijlocul lor pentru cititorii care îi urmează drumul. Poeta lasă în aceste temple o scriere sacră, un univers desprins din zilele creației, un fel de Evanghelie laică a cosmosului uman. Eugenia Bădilă Karp este ea însăși un alfabet străvechi prin care vorbește primul duh al lucrurilor, și-a înțeles menirea aspră de călăuză metafizică, este un spirit profetic și singuratic, uneori rătăcește prin pustia cunoașterii în căutarea meditației desăvârșite, alteori ajunge direct la această alchimie spirituală. Nichita Stănescu spunea că nu există clasament în poezie, în creație, drept urmare, Eugenia Bădilă Karp se regăsește în toate punctele cardinale ale cuvintelor care exprimă poezia.”
Laurian Stănchescu

 

Costumul de ieri

Nu sunt mai tristă
Decât noaptea
Care se deşiră;
E o stare suspendată
Într-un vârf de clepsidră.
Mă întreabă nisipul
Unde sunt urmele paşilor mei,
Răsucesc pe deget
Fuiorul timpului –
Încă mai cos
La costumul de ieri.

 

Fără aplauze

Şi fiecare toamnă care vine
Mă amăgeşte şi se joacă
Cu mine ;
E un păpuşar
Şi când spectacolul se termină
Eu mă retrag
Fără aplauze…

 

Atunci

Pune punct tăcerii tale –
Nu te mai juca cu virgulele,
Sunt ca nişte pumnale;
Uite, chiar şi din firul
De iarbă
Curge neliniştea;
De ce îl răneşti
Altădată stăteai aplecată
Lângă respiraţia lui
Şi îi vorbeai,
Îl alinai atunci
Când se înspăimânta
De toamnă. 

 

Oarecare

E miezul nopţii şi somnul
Nu mă lasă să dorm…
E o forfotă în gândurile mele,
Cineva mi le scormoneşte,
Se răsteşte la ele
Şi eu neputincios
Nu le pot ţine parte;
Păstrează cadenţa, strigă
Acel cineva…
Şi intru în rând
Lângă un gând oarecare.

 

https://arsdocendi.ro/t_carte.php?id_carte=643